marți, 8 iulie 2014

Tu! Fericire! ..si cat ador sa ma dansezi!



Fericirea mi-a batut de multe ori in usa. De fiecare data am renuntat la ea in favoarea placerilor spontane. Am ales pasiuni sporadice si am omorat planuri ce abia se concretizau in ceva palpabil. Sunt o nebuna. Mi-a batut la usa!!!! Oamenii ar da orice macar sa vada fericirea! Ei bine mie mi s-a oferit complet. Dormeam intre asternuturi negre cu mirosul meu specific de ambra amestecat cu iasomie.
-Da-mi voie sa ma incalzesc langa tine.
-De unde ai aparut?
-Din dorintele nerostite.
-Cum m-ai gasit?
-Ai un miros incofundabil.
-Te-am asteptat atata timp. Te-am asteptat tinandu-l pe el de mana si nici macar nu te-a interesat. Acum cand lumea renunta la sentimente, emotii si dorinte tu vii sa ma cauti?
-Ce vrea sa insemne asta?
-Nu e nimic. Nu mai am dorinte si nu vreau sa te incalzesti langa mine. Oamenii ar ucide pentru o clipa alaturi de tine si s-ar sinucide dupa ce ai pleca infierbantata fiind, de visele lor. Tu! Fericire! Unde ai fost cand imi doream sa vii? Unde ai fost cand valurile de lacrimi imi inecau sufletul?
-….             


-Bateai la usi inchise. Iti doreai cu atata ardoare sa intri in paturi reci. Paturi ce nu aveau cum sa te incalzeasca, suflete goale ce nu puteau sa-ti ofere nimic. Eu te asteptam… numaram clipe, numaram sperante, numaram vise asteptandu-te pe tine. Erai pe lista de dorinte ale vietii. Acum imi esti indiferenta. Te primesc in patul meu, dar nu te voi incalzi, te voi privi, dar nu-ti voi alina ochii obositi de drum.
-In drumul meu spre tine m-am ratacit de mii de ori. Am fire de nisip in ochi si sticla in suflet, dar acum sunt aici, langa tine.
-Iti pot oferi praf de stele si dorinte. Dorinte pe care le-am pierdut, dorinte la care am renuntat in timp ce te asteptam, dorinte ce le-am ucis cand mi-am dat seama ca nu vei poposi vreodata in acest pat plin de pacate si amintiri…

Repara-ma                                                                                                 love this dance..let's dance!


marți, 4 martie 2014

Un articol tradus, in atentia mamicilor!

“Cum i-am dat fiului meu autism

fvsd
Acest articol are ca scop alertarea tuturor celor ce nu au fost atenti la epidemia autismului din ultima perioada. Autoarea isi pune sufletul pe tava sperand ca va salva alti copii. Umilinta ei e combinata doar cu un puternic sentiment de moralitate si inteligenta. Desi isi asuma intrega responsabilitate pentru conditia fiului sau, adevarul e ca medicina moderna trebuie sa raspunda pentru foarte multe vieti distruse.
Ar trebui sa incep prin a spune ca am fost crescuta in spiritul religiei Catolice. Conceptele de impacare si iertare sunt adanc infipte in mine. Am crescut mergand la spovedanie intr-o Manastire superba, unde Parintele Francis, un calugar varstnic, imi tinea mana in timp ce ne plimbam si eu imi ceream iertare pentru greselile facute. De fiecare data cand plecam de la el simteam o usurare imensa si iubire neconditionata. Din pacate, Parintele Francis a plecat dintre noi acum multi ani si eu nu m-am mai spovedit de atunci. Crezul meu spiritual a evoluat si s-a schimbat de-a lungul anilor, dar ideea de iertare este inca legata de cum imi conduc drumul prin viata. Sunt lucruri pe care le-am facut si pe care stiu ca Dumnezeu le-a iertat. Cu toate astea, sunt convinsa ca nu voi reusi niciodata sa ma iert pentru greselile ce acum se rasfrang in trupul frumosului meu de 7 ani care imi spune zilnic ca sunt “Cea mai buna mama din Univers”. Stiu adevarul si intr-o zi il va stii si el. Toate aceste actiuni “de neiertat” au fost facute cu cele mai bune intentii, dar stim cu totii ce se spune despre “bunele intentii” si “drumul catre iad”. O recunosc aici, pentru ca toata lumea sa o vada: I-am dat baiatului meu Autism. Eu am facut-o. Si nimeni nu poate schimba asta vreodata.
Deci…cum i-am dat eu copilului meu autism? As vrea sa pot spune ca a fost un singur lucru pe care l-am facut; un lucru pe care as putea sa il iau inapoi si sa faca lucrurile frumoase si usoare, dar nu e asa. A fost greseala peste greseala, atac peste atac. Urmatoarele sunt cele mai mari greseli pe care le-am facut si care au contribuit la dobandirea Autismului de catre fiul meu. Voi pune link-uri care pot fi usor de citit si de inteles, mai degraba, decat linkuri catre studii efectuate asupra autismului. O simpla cautare pe Google despre oricare din subiectele astea va va da mai multa informatie decat ati vrea vreodata sa aflati. Asa ca…asta e:
1) Ecografii
Am avut cel putin 5 ecografii in timpul sarcinii. Mi s-au dat asigurari ca sunt perfect sanatoase pentru copil. Pana la urma poti sa iti faci o ecografie in mall, asa ca le-am considerat sigure. GRESIT! Desi nu mi-am facut ecografii in malluri, nici nu am cautat in amanunt informatii despre ele. Ecografiile au fost, de fapt, implicate in cazuri de autism, printre alte afectiuni neurologice. Cu toate ca nu exista nicio legatura directa cauza-efect, s-au gasit suficiente dovezi pentru continua cercetarile in acest sens si a recomanda masuri de precautie. Potrivit acestui articol, “Cercetarile arata ca populatia expusa la ecografii are un risc de nastere prematura de 4 ori mai mare, rata crescuta de afectiuni cerebrale, demielinizarea celulelor nervoase, dislexie, intarziere in vorbire, epilepsie si tulburari de invatare.” Suna cunoscut?
2) Sirop de porumb cu doza crescuta de fructoza (cred ca asa se traduce)
Am baut Coca Cola in fiecare zi a sarcinii. Imi era incredibil de greata si ma facea sa ma simt mai bine. Dar dupa ce dau pe repede-inainte cativa ani, Coca Cola classic a fost implicata intr-un scandal monstru legat de cele mai mari doze de mercur gasite intr-o bautura carbogazoasa. Nu am mancat nici macar o gura de peste pe durata sarcinii de frica intoxicatiei cu mercur, Cu toate ca nu am stiut ca era mercur in Cola, recunosc ca a bea si a manca porcarii nu era bine pentru bebelusul meu,
3) Lortab/Acetaminophen (Paracetamol) in timpul sarcinii
Eu am fibromialgie. Provoaca dureri suportabile in mod normal, dar in timpul sarcinii depaseau orice limita. Ginecologul meu mi-a prescris Lortab (substante active: bitartrat de hidrocordona = calmant opioid si acetaminophen = paracetamol), spunandu-mi ca nu traverseaza placenta si ca este perfect sigur pentru copil. Ma durea atat de rau incat nu aveam de gand sa aflu mai multe. Am avut incredere in ginecologul meu si aveam nevoie sa ma simt mai bine.
Inca o data, am crezut oare SINCER ca e bine pentru bebe? Logic ca nu. Lortab este un medicament de categoria C (considerat de FDA), lucru care inseamna ca nu exista suficiente studii umane pentru a-l pune in categoria “sigur”, dar, potrivit studiilor pe animale, nu exista dovezi ca ar face rau. Nu am putut gasi nicio cercetare sau niciun studiu care sa lege in mod direct Lortab-ul de Autism, dar instinctul de mama imi spune ca nu a fost ok.
4) Pitocin (Oxitocina administrata intravenos)
Doua dintre ecografiile pe care le-am facut spre sfarsitul sarcinii aratau ca nivelul lichidului amniotic era extrem de scazut, asa ca Ginecologul meu m-a sfatuit sa inducem travaliul. Dupa cateva ore de administrare Pitocin la nivel scazut, prin perfuzie, personalul din spital m-a incurajat sa semnez un act prin care eram de acord sa creasca nivelul de Pitocin peste limita legala. Acum pare absurd, dar atunci eram in niste dureri crunte si cei de la spital mi-au spus ca e totul perfect sigur si ca acel nivel e folosit la spitale din mai multe state are USA. Potrivit lor, Montana are niveluri maxime scazute fata de media nationala. Am primit Pitocin timp de 36 de ore. Aici e o explicatie foarte clara a riscurilor folosirii Pitocin-ului.
“In cazul folosirii crescute sau pe durata lunga a Pitocinului, debitul de sange, implicit cel de oxigen, catre uter este redus foarte mult. In timpul contractiilor naturale exita un interval sufient intre contractii pentru oxigenarea bebelusului pana la urmatoarea contractie. In travaliul indus sau asistat, contractiile foarte apropiate ca timp sunt mentinute pentru o perioada mai lunga, scurtand intervalul in care bebelusul poate primi oxigen. Reducerea cantitatii de oxigen pe care bebelusul o primeste in timpul travaliului poate avea consecinte pe termen lung asupra functionalitatii creierului”
5) Cezariana
George Malcom Morley, un excelent obstetrician si medic ginecolog a desfasurat cercetari masive asupra legaturii dintre cezariana si Autism, concluzionand: “Un copil nascut prin cezariana are de 3-4 ori mai multe sanse sa sufere de Autism” Teoria lui se bazeaza pe taierea rapida a cordonului ombilical, si sunt suficiente motive sa ii dam dreptate. Sunt multe elemente ce fac parte dintr-o cezariana incat e greu sa determini adevarata problema: anestezia, imobilitatea post-partum, trauma travaliului, taierea prematura a cordonului ombilical, medicamentele post-operatorii sau lipsa bacteriilor “bune” existente in flora vaginala ce se transmit la nasterea naturala; toate aceste elemente constituie, individual, un suspect in legatura dintre cezariana si Autism. Si daca le punem la un loc, e usor sa vedem cum combinatia lor poate ave un impact negativ asupra bebelusului.
Dar, pentru ca am luat decizia proasta de a face ecografii, care au dus la decizia asupra travaliului indus cu ajutorul Pitocinului=>trauma travaliului, a rezultat cezariana. Inca nu pot sa cred cate femei aleg sa faca cezariana din motive de ordin estetic – nu voi elabora acest subiect. Bleah. O sa fiu sincera; Inca am un gust amar cand ma andesc la asta. Chiar imi doream o sarcina naturala. Sotul meu si cu mine am fost la orele de pregatire pentru nastere, am exersat acasa…si dupa 36 de ore de iad indus, tot m-am ales cu o cezariana. A fost o “asa” urgenta, incat mi-au facut anestezie generala, cu toate ca cerusem epidurala.
6) Antibiotice
Oh, Doamne, unde sa incep? Am atatea sentimente impartite asupra antibioticelor, dar uite ce stiu: Fiul meu a fost expus la antibiotice in timpul travaliului. Apoi, dupa nastere, timp de doua saptamani, prin transfer in laptele matern. Apoi a avut 5 ture de antibiotice pana la varsta de un an, pentru o infectie cronica la ureche. Cu toate ca tot ce am spus pana acum e crunt, exista un moment care pentru mine iese in evidenta si ma face sa vars: o singura doza de Augmentin, cand avea 6 luni. La vizita de rutina de la 6 luni a fost diagnosticat pentru a doua oara cu infectie la ureche. I s-a facut vaccinul impotriva celor 7 boli, cu toate ca era bolnav si am plecat cu o reteta pentru Amoxicilin. Peste 6 zile, facuse o infectie a cailor respiratorii superioare, iar infectia de la ureche i se agravase. Pentru ca amoxicilina nu isi facuse efectul, pediatrul a prescris Augmentin. Dupa prima doza, in 24 de ore, copilul meu a avut 35 de scaune acide, lichide. Pur si simplu piele de pe fundulet i se desprindea ca foile de ceapa. Nu vazusem vreodata asa ceva, si nici nu am mai vazut de atunci. Durerea era de nedescris. Am sunat doctorul si mi-a schimbat antibioticul…cu un altul…in 8 zile puiul meu a avut in el 3 tipuri diferite de antibiotic. Episodul asta a fost crunt. Sistemul lui digestiv nu a mai fost la fel de atunci. Nimic nu a mai fost la fel de atunci.
Si acum vine partea pe care ar trebui sa o stie toata lumea despre Augmentin: A fost implicat in Autism. Augmentinul e facut din Amoxicilina si clavulanat de potasiu. In timpul fabricarii, acidul clavulanis e fermentat, lucru care implica mari cantitati de amoniu/uree. Si cea mai mica doza de uree ingestata poate duce la inflamarea tesutului digestiv si tesutului cerebral. Va sfatuiesc sa cititi bine despre acest antibiotic inainte sa il folositi.
7) Vaccinuri
Nici nu stiu ce sa spun despre vaccinuri in afara de faptul ca daca as putea sa o iau de la capat, copiii mei nu ar face nici macar unul. Dintre toate greselile pe care le-am facut, daca ar putea fi una singura pe care sa o iau inapoi, ar fi dozele de vaccin, fara a sta pe ganduri. La putin timp dupa ce baiatul meu a implinit trei ani am renuntat la idiotul de pediatru care m-a dus pe calea terorii. Noul doctor s-a uitat la analizele de snge ale puiului meu si la testele pentru metale grele si m-a informat fara loc de intoarcere ca fiul meu a fost afectat de vaccinuri si nu a fost niciodata un candidat pentru imunizare. Mi-a spus ca datorita fibromialgiei mele si a faptului ca boli autoimune si probleme digestive sunt comune in familia mea si a sotului meu, baiatul meu nu ar fii trebuit vaccinat niciodata. Daca adaug si tot ce i s-a intamplat de la nastere si faptul ca avea icter, si un cefalohematom care s-a dizolvat in aproape 6 luni, iritatii severe, reflux gastroesofagian, rinita croniza, infectii ale urechii si eczema atopica, era foarte clar faptul ca sistemul lui imunitar nu functiona cum trebuie. Vaccinurile trebuie facute doar cand sistemul imunitar funcitioneaza corect, lucru care explica de ce la el imunizarile facute prin vaccinuri sunt ZERO. Potrivit CDC si prospectelor de pe vaccinuri, copiii nu trebuie vaccinati daca sunt bolnavi sau sub tratament cu antibiotice. Copilul meu a fost bolnav si/sau sub tratament la aproape fiecare tura de vaccin. Oameni buni, eu stiu ce i s-a intamplat copilului meu. EU STIU. Am vazut totul. Ginger Taylor a adunat de-a lungul anilor o lista cu studii care leaga in mod direct Autismul de vaccinuri. Si lista aia are peste 60 de studii.
Inca ceva – nu va obositi sa scrieti comentarii despre vaccinuri. Nu lei voi posta. Sunt perfect constienta ca sunt copii cu autism care nu au fost niciodata vaccinati. Nu spun ca vaccinurile sunt de sine statatoare responsabile pentru autismul fiecarui copil. Dar stiu ca au facut un rau ireparabil sistemului imunitar al copilului meu, care a dus eventual la Autism. Gata, am zis-o.
8) Acetaminophen/Paracetamol
Copilul meu a primit o cantitate incredibila din acest aceasta moarte rosie, lichida. Acetaminophenul opreste productia de glutationa, antioxidantul principal al organismului uma. Glutationa este esentiala in lupta organismului cu toxinele si in eliminarea lor. Asta inseamna ca probabil cel mai rau lucru pe care il poti face e sa ii dai unui copil paracetamol cand e vaccinat sau cand are o infectie in corp. Assitenta de la cabinetul pediatrului meu i-a dat paracetamol instantaneu cand l-a vaccinat. Cand infectiile la ureche, durerile de stomac si febra au inceput, ca rezultat al raului facut de vaccin, i-am dat paracetamol pentru a-i usura durerea. Incepeti sa vedeti cum toate ororile astea formeaza o tesatura? O problema are nevoie de o solutie care creeaza o alta problema si tot asa. 
9)Fluor
Probabil fluorul ma enerveaza cel mai mult dintre toate lucrurile de pe lista asta. Sunt convinsa ca programul de fluorizare este una din cele mai mari teorii ale conspiratiei si tepe din istoria umanitatii. Daca aveti vreodata timp si va place istoria, dati o cauta pe Google “istoria fluorului”. Se citeste ca un roman de Dan Brown si ar fi perfecta in cazul in care copiii nu ar avea afectiuni ale creierului din cauza apei fluorizate pe care o beau. O sa va las pe voi sa cautati mai multe, eu va dau doar rezumatul: Fluorul contine fluorina. Fluorina este doar putin mai putin toxica decat arsenicul si mai toxica decat plumbul. In acelasi timp este o molecula-caraus (purtatoare). Adora sa se combine cu alte materiale si sa creeze molecule si mai toxice. In acelasi timp trece bariera sange/creier. Asa ca daca, spre exemplu, copilul are in organism aluminiu de la adjuvantii din vaccinuri sau plumb de la o teava ruginita in apa pe care o bea, fluorina se lipeste de acestea si le conduce direct spre creier. Potrivit Consiliului National de Cercetari, 36 de studii au aratat o legatura directa intre fluor si IQ scazut la copii.
Si hai sa va spun partea cea mai tare. Aia in care ma dau cu capul de masa, imi smulg parul si urlu: Poasto!Proasto!Proasto! Noi nici macar nu avem apa potabila fluorizata. Am cumparat-o si i-am dat-o baiatului meu dinadins. Pediatrul meu mi-a spus ca are nevoie de asta. Asa ca am cumparat sticlele alea mici si dragute. Si i-am dat si suplimente cu vitamine si fluor. Si dupa toate astea, pana a facut copilul 5 ani, tot am avut o factura de $4000 la dentist pentru el. Iar interventiile dentare au necesitat anestezie generala care contine….da! Fluor! Si il mai gasesti si in multe medicamente, cum ar fi picaturile de urechi pe care i le-am pus atata timp. Cum dracu’ de am avut grija sa nu ii dau pasta de dinti cu fluor pentru ca stiam ca e otravitoare, dar i-am dat apa fluorizata? Dava vreti sa va speriati putin, cititi ce scrie pe tuburile de pasta de dinti cu fluor. Ingestia jumatate de tub de catre un copil mic poate duce la moarte. Si cu toate astea, noua ni se baga fluor in apa potabila. O crima, din punctul meu de vedere.
Ma pot gandi la multe alte lucruri gresite care au contribuit la starea de sanatate a fiului meu. Mentionez: dieta, vesela, gel calmant pentru gingii cand ii dadeau dintii pe baza de benzocaina si materiale de constructie daunatoare, dar nu voi mai elabora din bun simt. Scriu asta pentru a deschide ochii celor care inca pot lua decizii mai bune decat ale mele.
Anticipez 3 tipuri de raspunsuri la postarea asta:
1) Vor fi oameni care vor spune: Femeie, cat de proasta poti sa fii. Ce ai facut e egal cu abuzul infantil. E logic ca baiatul tau are Autism. Nu am cu ce sa va contrazic, aveti dreptate. Bravo voua ca stiti sau ati stiut mai bine decat mine.
2) Cativa veti intelege exact prin ce trec, caci prin asta treceti si voi. Pentru voi, toata consideratia si compasiunea mea. Vom trai toata viata stiind ca am gresit, asa ca acum nu putem decat sa ne spunem poveste, incercand sa ii ajutam pe altii.
3) Si vor fi cei carora li se va face mila de mine si vor incerca sa ma incurajeze. Nu o faceti. Nu ma ajuta. Dati share la blogul meu si ajutati-i pe alti pana nu e prea tarziu! 
Greselile pe care le-am facut au fost, in mare parte, recomandate de medici specialisti. Asta nu e o scuza, stiu. Sanatatea fiului meu era responsabilitatea MEA! Am avut puterea de a decide sa ascult recomandarile lor sau nu. Macar putina munca de cercetare din partea mea ar fi putut schimba soarta fiului meu. Sunt femei care in momentul asta se duc la doctor pentru a doua sau a treia ecografie in sarcina. Sunt mame care acum le dau paracetamol copiiilor lor. Sunt mame in travaliu cu oxitocina in vene. Sunt mame care isi trateaza copiii pentru infectii la urechi fara sa realizeze ca sistemul lor imunitar e in neregula. Si sunt multe mamae care aud, pentur prima oara: “Copilul tau are Autism” Ajutati-le.
Sunt convinsa ca Autismul baiatului meu putea fi prevenit. Ganditi. Cautati si cititi. Nu va permiteti sa nu o faceti!”
Asta a fost tot! In timpul sarcinilor mele nu am avut decat cate o ecografie la fiecare…sunt vaccinati si am tot timpul rezerva de paracetamol supozitoare, nurofen, eferalgan si panadol…ma duc sa le arunc. Acum 2 saptamani am plans cand am citit articolul asta dar stiti ce? Ma intorc la siropul de salvie, ceaiul de ceapa si siropul de patlagina pe care mi le facea mamaie cand eram mica! Pentru mine asta e o dovada suficienta ca era mai bine inainte…cand eram mica radeam de mamaie si ii spuneam Mama-Natura! Sper sa ajung sa stiu macar jumate din cate stie ea!

joi, 20 februarie 2014

Tablou și sincope




Înger sublim, păşesc melancolic pe ţărmul apusului nestingherit ce aievea îl zăresc la Biserica Inimii mele, unde te-ai dus, Înger Sublim? Precum o carte deschisă într-o noapte, cobor, în paginile scrise de mâna tremurândă a acestei femei micuţe, cu filigran şi cântec de dor, o finalizez ca apoi să las condurul jos..Privesc către tine, Înger Sublim, şi-mi văd privirea. Ochii albaştri paralizaţi pe cerul vieţii tale, schiţează o licărire.Pe cer ochii mei se vor vedea! În Găselniţa Chipului de Praf am întipărit cu stropi de ploaie o însemnare, e o pasăre ce-şi fâlfăie aripile de dor, către Tine, Cerule! Pleoapele o să imite zborul unei păsări şi albastrul ochiilor mei vor fi una cu cerul, seninătatea mea va fi deschiderea spre Rai, că într-un dans al zborului cu cheiţa la gât, cu câţiva paşi de vals urc...mă înalţ! Poarta Sufletului meu e deschisă şi nu vrea să se închidă oricât m-aş certa cu Ea, nu vrea, e încăpăţânată să stea aşa, Plăpândă şi Firavă că o fecioară pură cu voal sângeriu. Printre volane şi suspine, oftez, privind lung la mâna mea, măsurând-o în frânturi de pori prin care respiră delicateţea odată cu respiraţia. Privirea îmi este paralizată, pare că visez sau gândesc? nu se ştie dar am putut descifra imaginile din pupilele-mi dilatate, tablouri imorale prăfuite, flacără, sincope şi alte amintiri...Sunt în mii de locuri, pe un val, pe o păpădie, pe un câmp, totul, locuri amenajate special de Dumnezeu să se armonizeze cu ochii mei camelionici, albastru-verde, verde-albăstrui...
       Îngerule, iți mulțumesc ca mi-ai dat șansa unui tablou imoral, din adâncul trăirii unei sincope. M-am gândit o clipă că o vioară ar armoniza acest tablou prin preludiul muzicii în surdină, pelote ce fac loc unui diluviu dezastruos ca sa facă the end-ul unei elegii...
                                                                                                          

duminică, 16 februarie 2014

Joaca

       

      Se zice că nu poţi râde după ce plângi . Se poate , se întâmpla pe vremuri , în faţa oglinzii unde-mi ştergeam rimelul întins şi mă fardam .Da. Oglinda în care ai apărut în spatele meu , m-ai luat de mijloc , m-ai sărutat pe gât şi mi-ai spus că va fi bine .
Oglinda în care m-ai privit în ochi şi mi-ai spus că sunt frumosă. Da. Oglinda aia .Minunată oglindă , părtaşă la dragostea noastră pe peretele rece şi părul  ciufulit , încălcit în degete , şi sărutări reci pe pielea firbinte Exact.Acele sărutări.

Mişcările circulare pe care le făceai pe pielea mea caldă , buzele muşcate şi modul în care mă ridicai cu picioarele de mijlocul tău . Exact, acele buze.

Modul în care te amăgeam  şi te făceam să mă cauţi prin casă.
Alergam în lenjerie prin casă, lenjerie ce-mi contura rotundul fundului . Exact, acel fund.

Modul în care îmi cuprindeai sănii prin sutien şi-mi spuneai că-s rotunzi şi perfecţi. Exact, acel sutien.
Jocurile pe care le făceam înainte să devin a ta . Exact, acele jocuri .

Modul în care mă ridicai şi mă aşezai în pat , uşor lăsându-te pe mine , modul în care mă sărutai pe abdomen , urcând spre sâni  şi gadilandu-mă .
Îţi apăsam fundul cu piciorul şi-ţi plăcea. Exact , flexibilitatea mea.

Îmi cuprindeai mijlocul cu palmele şi-mi spuneai că sunt mică. Mă înroşeam şi mă ghemuiam la pieptul tău .Îmi ridicai capul cu degetul de sub barbă  şi mă sărutai. Exact, timiditatea mea.

Mă ridicai şi-mi arucai sutienul brutal , lăsându-ţi setea să iasă la suprafaţă . Te jucai cu ei şi-i sărutai în lumina slabă . Umbrele făcute de părul meu pe perete , te fascinau .
Mi-ai spus că sunt frumoasă şi aşa...cu părul răvăşit şi buzele roşii.
Că sunt frumoasa ta.
- Te iubesc .Fii nebunia mea.

duminică, 5 ianuarie 2014

Şi iarna te iubesc


                          Lasă fulgii de nea să cadă peste noi. Prinde unul în palmă şi dăruieşte-mi-l; agaţă-mi-l în păr şi apoi sărută-mă blând pe frunte. 
Ia-mă de mână şi hai să ne plimbăm. Îţi promit că nu te voi întreba de ce.
Ştiu că e frig, ştiu că te grăbeşti să ajungi acasă şi totuşi uită-te în jur. Totul e alb şi liniştit. De mult nu a mai fost aşa. Aş vrea să fug ca un copil, să mă tăvălesc prin zăpadă, apoi tu să mă ajuţi să mă ridic, sau şi mai bine, să mi te alături. Aş vrea să mă laşi să te acopăr cu zăpadă, apoi să te sărut ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Tu ai râde de mine, m-ai lua în braţe şi m-ai încălzi. Mi-ai face seara mai frumoasă; atât de frumoasă încât aş putea sta acolo, îngheţată, ore în şir atâta timp cât ştiu că sunt cu tine.
Deja îţi faci griji şi mă întrebi dacă nu îmi e frig. Dau din cap că nu, căci nu mai pot vorbi. Până şi buzele îmi sunt îngheţate, dar nu vreau să plec. Fac un efort şi te rog să nu mă laşi; te rog să mă ţii în braţe, pentru că e cel mai cald şi mai sigur loc în care îmi doresc să fiu.
Oricât de greu pare uneori, pe-atât de uşor mi-e acum să stau în preajma ta. Mă consumi şi mă faci să trec de la o stare la alta în câteva clipe. Mă faci să râd, să roşesc, să zâmbesc şi nu mă mai satur de tine. E atât de greşit? Pentru că..pare perfect.


Printre fulgii de nea, mă strecor la pieptul tău; atât de aproape încât îţi pot auzi bătăile inimii. Mă opresc câteva secunde, fascinată de tine, apoi te privesc. Mă pierd iar în ochii tăi, ca de fiecare dată. Nu mai ştiu ce să spun şi te sărut. Îţi şoptesc să nu îmi mai dai drumul, iar tu mă strângi mai tare în braţe şi noaptea se lasă peste noi. Nu-mi mai trebuie nimic dacă te am pe tine. Mereu îmi vei face inima să bată mai tare. Mereu îmi vei tăia respiraţia. Mereu mă vei face să te iubesc. Mereu tu vei fi alegerea mea, chiar şi atunci când nu îmi dai de ales. 

Iubirea constientă