Fundamente
Teoretice
1.1.
Adolescenţa – Definire şi
caracteristici. Stadialitatea
Considerată
metaforic “vârsta de aur”, ”vârsta oglinzii”, etimologic cuvântul adolescenţă
provine din limba latină în care “adolesco-ere” înseamnă a creşte, a căpăta
putere, a se maturiza.
Majoritatea
specialiştilor subdivizează adolescenţa în trei etape:
- preadolescenţa
(11-14 ani) - familia şi ambianţa îl consideră pe adolescent când copil, când
tânăr, ambiguitate care îi crează anxietate, irascibilitate şi chiar ostilitate
-adolescenţa
propriu-zisă (14-19 ani) - perioadă în care îşi diversifică aptitudinile,
îmbogăţirea cunoştinţelor, căpătând drepturi şi obligaţii civice prin majorat.
- adolescenţa
prelungită (19-25 de ani) - etapă caracterizată prin câştigarea independenţei
intr-o măsură mai mare de către tineri.
1.2.
Rolul familiei
Adolescentul trăieşte într-o lume plină de
tensiuni, de schimbări socio-economice şi este în plină evoluţie. Familia este
importantă pentru că facilitează socializarea tânărului, în familie tânărul
găsind repere şi modele care îi dimensionează structurile flexibile şi stabile
ale personalităţii.
Sarcinile
sociale ale familiei rămân aceleaşi, de a a ajuta tânărul în achiziţia
normelor, valorilor şi deprinderilor necesare dezvoltării sale ca individ
apartenent a unei societăţi. În perioada adolescenţei are loc reconstituirea pe
fundamente noi ale personalităţii, pe achiziţia de roluri dobândite şi
statuturi sociale în cadrul familiei şi a grupului de prieteni.
În
această perioadă se realizează autoeducarea şi dorinţa de perfecţionare ca
revers a dorinţei de independenţe. Sub aspect afectiv, în adolescenţă se
manifestă cea mai evidentă transformare, în care apar accente pasionale
(iubire, ura, gelozie etc.). După P. Osterrieth (1973) familia îi livrează
copilului sentimentul de siguranţă care îi permite să se emancipeze şi să îşi
dezvolte personalitatea. Sentimentul de siguranţă se instaurează şi se menţine
în următoarele condiţii: protecţia de pericole şi agresiunile pe care le poate
provoca ambianţa ( naturală şi socială), satisfacerea trebuinţelor bazale ( A. Maslow, 1999)
fiziologice şi de securitate, de dragoste, de apartenenţă, de respect şi de
recunoaştere, de a fi acceptat ca membru a familiei, de a fi iubit.
Aceste condiţii
se pot realiza doar într-un mediu echilibrat şi afectuos, care asigură
funcţiile de securizare afectivă şi se prezintă ca factor socializator şi
individualizator.
Statutul
familiei care prezintă semnale îngrijorătoare de degradare calitativă, de
diminuarea rolului educativ ca urmare a instabilităţii cuplului.
Erikson
a caracterizat adolescenţa ca o perioadă critică în îndelungatul proces de
formare a identităţii. Criza de identitate este caracterizată prin întrebarea
"cine sunt eu?" şi căutarea permanentă a răspunsului. Mama şi femeia
urmează să posede cele mai diverse calităţi precum: altruismul, căldura,
înţelegerea şi angajarea socială. Mama este sursa experienţelor de comunicare,
oferă suport afectiv, deşi rorlul ei în organizarea existenţei materiale nu
poate fi neglijat.
Dezvoltarea socială a adolescentului
beneficiază mult de un tată accesibil,atent, de nădejde care îi insuflă un
sentiment de încredere şi siguranţă. Importanţa tatălui se manifestă în suport
fizic şi financiar completat pe sentimentul de grijă şi afectivitate.
În familiile în
care tatăl este prezent şi responsabil, copii sunt mult mai siguri şi mai
veseli, au mai puţine conflicte cu semenii. Ei îndrumă copii să studieze
materii mai grele şi le cultivă abilităţi tehnice.
La
adolescenţi lipsa părinţilor le provoacă stări emoţionale şi dificile,
îndepărtarea şi refugiul în relaţia cu prietenii, profesorii, preocupări în
diverse domenii. Alţii se apropie de părintele rămas, pe care îl tratează drept
egal sau confident însă nu toţi adolescenţii se adaptează în lipsa părinţilor.
1.3. Familia şi modelele educaţionale
Una dintre cele mai importante funcţii ale
familiei constă în educarea şi formarea tinerilor în vederea integrării lor
optime în viaţa şi activitatea socială. Aici, în cadrul grupului familial, părinţii
exercită, direct sau indirect, influenţe educaţional-formative asupra
propriilor lor copii. Cuplul conjugal, prin întreg sistemul său de acte
comportamentale, constituie un veritabil model social care, fiind de altfel
primul în ordinea influenţelor din partea modelelor sociale existente, are o
influenţă hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepţiei lor despre
viaţă, a modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi
valori sociale.
Pe de altă parte, părinţii exercită influenţe
educaţional-modelatorii în cadrul familiei şi în mod direct, în baza unei
anumite strategii educaţionale, folosind mai mult sau mai puţin sistematic şi
organizat anumite metode şi tehnici educaţionale.
1.4. Forme de manifestare a tulburărilor de comportament
Tulburările de comportament prezintă mai
multe forme de manifestări: fugă, vagabondaj, minciuna, comportamente instabile
(hiperemotivitate, negativism, agresivitate), furt, reacţii afective instabile.
Frustrarea afectivă din familie influenţează
calitatea relaţiilor sexuale ale adolescentelor, în funcţie de structura
personalităţii acestora.
In familie apare, prin urmare, din cauza
nesatisfacerii adecvate a nevoii de afectivitate a unei persoane, în cadrul
relaţiilor intrafamiliale, în special al celor parentale.
1.5. Educaţia şi integrarea socială
Factorii generali utilizaţi pentru a ţine cont de
influenţa cadrului familial asupra achiziţiei de către copil a atitudinilor
conforme cu aşteptărilor sunt de natură esenţial psihologică. Este vorba despre
constituirea unei personalităţi în reacţie la solicitările parentale.
Variabilele reţinute in evaluarea reuşitei educative sunt considerate în
măsurarea relaţiei între integrare socială şi devianţă: mărimea familiei,
serviciul mamei, gradul de atenţie al părinţilor, nivelul de afecţiune,
frecventarea instituţiilor de cultură, conştiinciozitatea şcolară, participarea
la asociaţii sau mişcări de tineret etc.
Metodologia
cercetării
În cercetarea
realizată am aplicat un interviu şi metoda observaţiei. Acestea au fost
aplicate în perioada 06.05. – 25.05.2013 în cadrul grupului personal de
cunoştinţe a studentelor: Avram Rodica şi Soroiu Iulia.
Au fost implicaţi în
cercetare un număr de 30 de adolescenţi din mediul urban cât şi din mediul
rural.
Vârstele
adolescenţilor intervievaţi sunt cuprinse între 15 şi 19 ani.
Cercetarea efectuată
urmăreşte să identifice rolul familiei în afectivitatea adolescentului.
Interviul l-am
utilizat pentru a identifica particularităţile specifice fiecărui tânăr privind
dezvoltarea afectivităţii, nivelul expectanţelor şi relaţia cu familia.
Obiectivele cercetării
Am arătat în
prezentarea teoriilor studiate, faptul că afectivitatea joacă un rol deosebit
de important în dezvoltarea adolescentului. În cadrul cercetării practice am
abordat dezvoltarea afectivă din perspectiva asocierii cu cel mai important
factor purtător de educaţie: familia.
Ipotezele cercetării
Ca punct de plecare în demararea cercetării,
am pornit de la premisa că echilibrul emoţional al adolescentului este
influenţat de calitatea mediului familial cu toate componentele pe care acesta
le presupune; ne întrebăm ce influenţă are în dezvoltarea personalităţii
tânărului familia, sub aspectul său structural şi moral. Adolescenţii care fac
parte dintr-o familie dezorganizată, în care etilismul reprezintă o componentă
principală a vieţii cotidiene se simt mai puţin apreciaţi şi valorizaţi de
către părinţi.
Totalitatea manifestărilor afective
dezvoltate în cadrul relaţiei părinte - copil sunt regăsite în formula generică
de “ataşament”. Ne-am propus să investigăm în ce măsură calitatea ataşamentului
din familie, corelat cu mediul socio-educaţional (incluzând aici şi sistemul de
sancţiuni şi recompense practicat în familie), se conturează într-un pattern
comportamental şi atitudinal ce determină nivelul motivaţional şi expectativ al
tânărului.
Tehnici,
metode şi mijloace folosite în cadrul cercetării
Ca tehnici de lucru am folosit interviul si observaţia
ştiinţifică. Cele doua tehnici au vizat
obţinerea unui răspuns viabil, realist, pe tema relatiei dintre adolescent si
familie.
Interviul
Interviul reflectă şi semnifică una
din cele mai caracteristice activităţi umane – comunicarea, convorbirea,
“discuţia liberă” sau transmiterea verbală a unor informaţii între oameni,
relaţia specifică omului de a întreba şi de a primi răspunsuri. Interviul nu
este însă numai o simplă discuţie “în doi”, ci şi o tehnică de investigare ştiinţifică,
aplicată de echipe pentru cunoaşterea ştiinţifică şi “interdisciplinară” a unui
fenomen sau domeniu social, caz în care “discuţia în doi” se integrează unui
ansamblu de mijloace de culegere a datelor.
ANEXA
Numele si prenumele;
Varsta;
Locul nasterii;
Cu cine locuiesti?
Ce studii au părinţii tăi / tutorele /
persoanele cu care locuieşti? *
Câţi membri are familia ta?
Locuiesti
in:
Mediul urban/rural
Până la ce nivel vrei să-ţi
continui studiile?
În familia ta se consumă alcool?
Nu/doar
mama/doar tata/da ambii
Se consuma in familia ta alcool:
Zilnic/ocazional
În familia ta se fumează?
În familia ta se consumă substanţe cu efect
psihotic (droguri)? *
Tu consumi alcool?
Fumezi?
Consumi substanţe cu efect psihotic
(droguri)?
INTERPRETAREA
DATELOR
INTERPRETAREA CANTITATIVĂ A DATELOR
Rezultatele cantitative
obţinute în urma cercetării sunt prezentate în graficele următoare, pentru a
oferi o imagine clară, de ansamblu.
Dupa cum arata si graficul, aproximativ 23% din adolescenti locuiesc cu
ambii parinti.
Cu unul din parinti Cu ambii parinti Cu altcineva
Adolescenţii provin din
familii al căror nivel minim de studii este gimnazial, ponderea cea mai mare
având-o studiile medii, referindu-ne aici la ambele medii de provenienţă (urban
şi rural).
Gimnazial Liceal Superior
Gradul de
maturizare al adolescentului, în sensul identificării şi stabilirii unui plan
de viitor ca premisă a dobândirii sentimentului de împlinire şi satisfacţie
profesională şi personală, exprimă nivelul motivaţional şi expectaţional al
tânărului.
La modul general, tinerii evaluaţi şi-au exprimat opţiunea cu
privire la nivelul dorit de studii, expectanţele înalte fiind determinate fie
de suportul şi modelul pozitiv oferit de familie, fie de dorinţa de evadare
dintr-un climat familial dizarmonic, conflictual, în care primează
dificultăţile materiale şi un nivel scăzut de trai.
Liceal
Facultate Master Doctorat
In aceasta
cercetare ne referim la etilismul prezent in familie, atat la parinti cat si la
adolescenti. Consumul de alcool joacă un rol important în dezorganizarea
mediului familial şi dezvoltarea adolescentului.
Ambii parinti Nu Doar tata
Da,zilnic Nu Ocazional
Am tratat fumatul din
perspectiva integrării sociale în grupul de prieteni (gaşcă), fie ca modalitate
de dobândire a sentimentului de apartenenţă la grup (normă socială a grupului),
fie ca expresie a “teribilismului” şi a imitării comportamentului de adult.
Da Nu Da Nu Ocazional
Referitor la rezultatele cercetarii privind consumul de droguri, ne
mentinem rezervati in a considera valid rezultatul obtinut din raspunsurile
adolescentilor.
Da Nu Am incercat
Concluziile
cercetării
În urma cercetării am
ajuns la concluzia că o buna dezvoltare
a afectivitatii si speranta pentru o viaţă mai bună este strâns legată de
mediul familial şi de relaţia cu şcoala, tinerii care au condiţii să înveţe,
care au o relaţie bună cu părinţii sunt mult mai optimişti în raport cu
propriul lor viitor. Familia are un important rol în dezvolarea afectivităţii
la adolescent, mai benefic sau mai rău, aici fac referire la familiile a căror
dependenţe pun amprenta asupra dezvoltării afective a tânărului. Adolescenţii
cu o dezvoltare afectivă situata în limitele normalităţii sunt cei care au un mediu
familial stabil, au condiţii optime pentru a se dezvolta social şi profesional.
Părinţii din mediul rural sunt totuşi mai mult ancoraţi în tradiţie şi prezintă
o rezistenţă mai mare la schimbare. În ambele medii de habitaţie este tot mai
des întâlnită ideea şi acţiunea plecării la munca în străinătate. Astfel,
adolescenţii se confruntă cu schimbări în structura familiei lor,schimbări ce
îi bulversează şi le redimensionează dezvoltarea afectivităţii şi
personalităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu