Tablou și sincope

Înger sublim, păşesc melancolic pe ţărmul apusului nestingherit ce aievea îl zăresc la Biserica Inimii mele, unde te-ai dus, Înger Sublim? Precum o carte deschisă într-o noapte, cobor, în paginile scrise de mâna tremurândă a acestei femei micuţe, cu filigran şi cântec de dor, o finalizez ca apoi să las condurul jos..Privesc către tine, Înger Sublim, şi-mi văd privirea. Ochii albaştri paralizaţi pe cerul vieţii tale, schiţează o licărire.Pe cer ochii mei se vor vedea! În Găselniţa Chipului de Praf am întipărit cu stropi de ploaie o însemnare, e o pasăre ce-şi fâlfăie aripile de dor, către Tine, Cerule! Pleoapele o să imite zborul unei păsări şi albastrul ochiilor mei vor fi una cu cerul, seninătatea mea va fi deschiderea spre Rai, că într-un dans al zborului cu cheiţa la gât, cu câţiva paşi de vals urc...mă înalţ! Poarta Sufletului meu e deschisă şi nu vrea să se închidă oricât m-aş certa cu Ea, nu vrea, e încăpăţânată să stea aşa, Plăpândă şi Firavă că o fecioară pură cu voal sângeriu. Printre volane şi suspine, oftez, privind lung la mâna mea, măsurând-o în frânturi de pori prin care respiră delicateţea odată cu respiraţia. Privirea îmi este paralizată, pare că visez sau gândesc? nu se ştie dar am putut descifra imaginile din pupilele-mi dilatate, tablouri imorale prăfuite, flacără, sincope şi alte amintiri...Sunt în mii de locuri, pe un val, pe o păpădie, pe un câmp, totul, locuri amenajate special de Dumnezeu să se armonizeze cu ochii mei camelionici, albastru-verde, verde-albăstrui...

       Îngerule, iți mulțumesc ca mi-ai dat șansa unui tablou imoral, din adâncul trăirii unei sincope. M-am gândit o clipă că o vioară ar armoniza acest tablou prin preludiul muzicii în surdină, pelote ce fac loc unui diluviu dezastruos ca sa facă the end-ul unei elegii...

                                                                                                          

Joaca

       

      Se zice că nu poţi râde după ce plângi . Se poate , se întâmpla pe vremuri , în faţa oglinzii unde-mi ştergeam rimelul întins şi mă fardam .Da. Oglinda în care ai apărut în spatele meu , m-ai luat de mijloc , m-ai sărutat pe gât şi mi-ai spus că va fi bine .
Oglinda în care m-ai privit în ochi şi mi-ai spus că sunt frumosă. Da. Oglinda aia .Minunată oglindă , părtaşă la dragostea noastră pe peretele rece şi părul  ciufulit , încălcit în degete , şi sărutări reci pe pielea firbinte Exact.Acele sărutări.

Mişcările circulare pe care le făceai pe pielea mea caldă , buzele muşcate şi modul în care mă ridicai cu picioarele de mijlocul tău . Exact, acele buze.

Modul în care te amăgeam  şi te făceam să mă cauţi prin casă.
Alergam în lenjerie prin casă, lenjerie ce-mi contura rotundul fundului . Exact, acel fund.

Modul în care îmi cuprindeai sănii prin sutien şi-mi spuneai că-s rotunzi şi perfecţi. Exact, acel sutien.
Jocurile pe care le făceam înainte să devin a ta . Exact, acele jocuri .

Modul în care mă ridicai şi mă aşezai în pat , uşor lăsându-te pe mine , modul în care mă sărutai pe abdomen , urcând spre sâni  şi gadilandu-mă .
Îţi apăsam fundul cu piciorul şi-ţi plăcea. Exact , flexibilitatea mea.

Îmi cuprindeai mijlocul cu palmele şi-mi spuneai că sunt mică. Mă înroşeam şi mă ghemuiam la pieptul tău .Îmi ridicai capul cu degetul de sub barbă  şi mă sărutai. Exact, timiditatea mea.

Mă ridicai şi-mi arucai sutienul brutal , lăsându-ţi setea să iasă la suprafaţă . Te jucai cu ei şi-i sărutai în lumina slabă . Umbrele făcute de părul meu pe perete , te fascinau .
Mi-ai spus că sunt frumoasă şi aşa...cu părul răvăşit şi buzele roşii.
Că sunt frumoasa ta.
- Te iubesc .Fii nebunia mea.