Nostalgie

Dă-mi Doamne o iarnă călduroasă, caldă în suflet, cald în braţele iubitului, călduroasă la flacăra lumânării...Dă-mi Doamne liniştea sufletească, puterea şi încrederea în mine, ohh, a venit iarna cu frumuseţea ei. Fulgii, lacrimile îngheţate ale îngerilor, cad peste noi şoptindu-ne: Iubiţi-vă! voi, oamenii, nu aţi înţeles încă sensul vieţii?
      Mirosul scorţişoarei, a cuişoarelor, a cojilor de portocală...mă ameţesc, îmi tulbură simţurile în cele mai bune moduri. Azi am savurat aroma vinului fiert cu condimente, a stat cuminţel în palmele mele aşteptând să fie sorbit...aburii avizi după atenţie se făceau văzuţi, Hey, Rodi, suntem aici!
    M-am plimbat printre lumini, genunchii făcând revoltă fiind amorţiţi de frig, dar a fost atât de bine! Parcă am reînceput să respir...Respir, respir! Vreau să trăiesc printre fulgi de nea, vreau să miros arome ce îmi gâdilă simţurile, vreau iubire...să ofer şi să primesc!

 E Moş Micolae, şi aşa am început murmurând povestea lui...către fetiţele mele: "Mami, cine a fost Moş Nicolae? şi de ce ne aduce cadouri?"

ANTILOPA – responsabilitate şi acţiune

Vine sa ne invete despre Actiune. Antilopa i-a invatat pe oameni sa se hraneasca cu trupul ei in timpul Marelui Inghet, si datorita ei, oamenii au supravietuit. Lectia ei este sa onoram darurile care ne sunt oferite in aceasta existenta fizica, ea ne atrage atentia asupra mortalitatii trupului nostru, si ne invata cum sa folosim ceea ce avem nevoie, cu economie, cu reverenta, si mai ales sa nu aducem distrugere nediscriminata, sa nu luam mai mult decat putem sa dam inapoi. Ea ne spune cum sa actionam, cum sa devenim puterea care ne impinge la actiune inteleapta. Ea ne pune in fata responsabilitatea pe care o avem fata de familie, fata de clan, natiune, si fata de Planeta.

Interpretare vise SOPARLA – lumea viselor

Ea sta pe piatra la caldura toata ziua, si pare ca doarme, dar de fapt ea nu doarme…ea viseaza. Astfel ea sta in acelasi timp si la soare si la umbra, pentru ca visele apartin de lumea umbrelor. Visele sunt revizuite in lumea umbrelor, inainte de a se decide manifestarea lor in realitatea fizica, acesta este adevarul pe care soparla ni-l pune in fata. Este poate timpul sa ne deschidem un caiet cu vise, in care sa scriem tot ce ne amintim, sa invatam simbolurile si semnificatiile care apar din adancurile constiintei noastre. Un cosmar este un semn de conflict intern, poate suprimarea fortata a laturii noastre imaginative, poate o teama pe care nu am recunoscut-o in activitatea din timpul zilei. Uneori visele ne pot aduce noi idei si culmi de explorat, ne pot avertiza despre eventuale pericole, ne pot informa despre anumite evenimente viitoare. Diverse nivele de constiinta pot fi accesate prin poarta viselor. Suntem noi oare cei care visam aceasta realitate, suntem noi oare parte din visele cuiva?

Interpretare vise BUFNITA – clarviziune, proiecţie astrală

Ea se asociaza cu clarviziune, proiectie astrala, este un animal magic si un simbol al intelepciunii. Motivul pentru aceasta caracterizare este faptul ca bufnita poate vedea in intuneric, poate vedea lucruri care nu pot fi vazute in mod obisnuit, ea nu poate fi pacalita, lucru ce constituie esenta intelepciunii. Athena, zeita/simbolul intelepciunii la Greci, se spune ca avea pe umar o bufnita, care ii soptea adevaruri ascunse. Adevarurile pe care ti le sopteste bufnita iti vor veni prin vise si coincidente, in meditatie, de multe ori vei cunoaste lucruri ascunse despre cei din jurul tau, lucruri pe care daca le scoti la iveala in mod nechibzuit, iti pot eventual atrage ura sau mania celor care nu doresc revelarea lor.

BROASCA TESTOASA – ciclitate, răbdare

Este cel mai vechi simbol pentru planeta Pamant, locul unde ne-am nascut si care ne sprijina evolutia. Ea ne aminteste despre fluxul continuu de a primi si de a recicla, asa cum si pamantul ofera din abundenta si recicleaza ceea ce primeste. Ea ne invata ca, daca pamantul este folosit cu reverenta si nu este desecrat, daca ciclurile sale sunt respectate, avem toate sansele de a merge pe drumul cel bun. Fabula cu iepurele si broasca testoasa ne arata ca se poate ajunge la destinatie mergand incet, metodic, fara ingamfare si fara lauda desarta de sine.

Interpretare vise DELFINUL – mesagerul Divin

Delfinul ne vorbeste despre rasuflarea vietii, despre aerul fara de care nu putem sa traim mai mult de cateva minute. Delfinul ne invata cum sa respiram ca sa eliberam emotiile care s-au strans in noi. Delfinul, energie predominant masculina, invata de la feminitatea lunii cum sa-si deschida partea sa feminina, lumina argintie a lunii coordonand ritmurile si ciclurile apelor materne de care are el insusi nevoie. Delfinul a descoperit orasele subacvatice, si a invatat limbajul primordial a sunetelor, pus in forma de catre Paianjen, de la Marile Natiuni care traiesc in Stele. Delfinul ne invata ca orice fel de comunicatie este ritm si pattern, si ca orice aspect al comunicatiei este in adancimea sa, in primul rand, “sunet”; delfinul este pastratorul pattern-ului original, si in ziua de astazi, si el este deasemenea un simbol al mesagerului Divin, purtator al unor noi solutii, atunci cand ne simtim ingraditi si fara idei. El este cel care ne aduce aminte sa fim atenti la ritmurile trupurilor noastre, la comunicarea cu ritmurile naturii, el ne invata sa ne manifestam bucuria de a trai, impartasind-o celor din jur. El ne invata cum sa trecem peste barierele de comunicatie, si cum sa luam legatura cu cei din alte lumi, cum ar fi lumea Viselor, sau diversele lumi ale Popoarelor Stelelor.

Interpretare vise CAPRIOARA – bunătate şi blândeţe

Ea este prima care a reusit sa ajunga la Marele Spirit, si prin bunatatea si blandetea sa, chiar demonul Fricii, cel manios si urias care bloca calea catre varful muntelui unde se afla Marele Spirit s-a facut din ce in ce mai mic, pana cand a ajuns cat o nuca. Astfel, si ceilalti copii ai Marelui Spirit au putut sa meaga mai departe pe calea pe care le-a deschis-o caprioara cea blanda si frumoasa. Ea ne invata sa folosim puterea blandetii, cu care sa atingem inimile si mintile celor care sunt raniti sau bolnavi, in drumul nostru care duce catre inaltimile Muntelui Sacru, Centrul de Pace si Serenitate din fiecare fiinta, unde se poate comunica direct cu Marele Spirit.

Interpretare vise SOIMUL – observator

Şoimul este inrudit cu Mercur, mesagerul Divin.
El te invata sa observi cu atentie ceea ce se petrece in jur. Viata in sine este o initiere, si un lucru magic, un miracol. Acest “miracol” te poate ajuta sa treci cu bine peste o situatie stresanta sau dificila, iar soimul chiar acest lucru il indica, aratandu-ti perspectiva pe care o capata prin ridicarea lui la inaltime. Este posibil ca Marele Spirit sa-ti puna in fata un dar pe care doar trebuie sa-l recunosti si sa-l primesti. De multe ori solutiile ne scapa datorita obtuzitatii cu care suntem nevoiti sa examinam o anumita situatie, pierzandu-ne poate in detalii, cand s-ar recomanda in primul rand o privire de ansamblu a intregii situatii, asa cum o face soimul. Soimul ne spune ca suntem doar atat de puternici cat este capacitatea noastra personala de a percepe, de a primi, si de a ne folosi talentele si intuitia. Tipatul soimului este o avertizare sau un semn, ca in viata noastra va apare ceva nou, poate un trib vecin care intentioneaza sa ne atace, sau o nastere in familie, sau ceva ce ne-a scapat atentiei si trebuie rezolvat.

Interpretare vise VULTURUL – legătura cu Divinul

 


Simbolizeaza puterea Marelui Spirit, legatura cu Divinul. El reprezinta capacitatea de a trai in lumea Spiritului, la inaltime, de unde se poate vedea atat ansamblul cat si detaliul, ramanand insa in acelasi timp conectat si echilibrat la nivelul lumii terestre. Penele sale sunt considerate sacre, shamanii le folosesc de secole pentru vindecare, pentru a curata sistemul auric de diverse impuritati. Vulturul reprezinta pentru indienii Americani starea de gratie obtinuta prin straduinta, intelegere, si incercari de viata si initiatice care arata fiecaruia in ce consta adevarata sa putere. Puterea vulturului ne reaminteste despre faptul ca in viata se intampla sa fim nevoiti sa ne coboram pana in vaile cele mai adanci, sau sa invatam sa ne ridicam in zbor sigur deasupra culmilor celor mai inalte, avand incredere in legatura noastra cu Marele Spirit. Numai astfel, numai trecand prin incercarile pe care ni le pune in fata Viata, ne putem castiga dreptul de a folosi esenta si simbolul Vulturului. Atunci cand Vulturul exista in totemul nostru, el este un semn al legaturii noastre cu Aerul. Aerul reprezinta elementul mental, mentalul cel mai inalt este accesibil Vulturului; Intelepciunea apare in cele mai neasteptate feluri, si toate sunt legate de Forta Creativa a Marelui Spirit. Vulturul iti aduce iluminarea, daca intelegi ca te-ai pierdut printre ceturile si umbrele trecutului, sau al altor realitati care te impiedica sa vezi realitatea din prezentul infinit care este acum/aici. Vulturul ne spune sa constientizam dreptul de a fi liberi, el ne vorbeste despre libertatea cerului, a mentalului nostru, si ne invata sa traim Bucuria fiecarei clipe, sa ne bucuram de Lumina care este intodeauna la dispozitia noastra, numai sa deschidem ochii sa o vedem.

Semnificatie vis- Vidra

 Cu ocazia curiozităţii mele de a-mi explica de ce visez uneori simboluri, m-am gândit că ar fi extraordinar să împărtăşesc ce am găsit legat de anumite semnificaţii ale viselor.

    Medicamentul pe care ni-l pune la dispoziţie nevăstuica este un set de lecţii referitoare la energia feminină. Bineînţeles, acest lucru se aplică şi la bărbaţi, şi la femei, pentru că în fiecare se află o latură feminină care trebuie onorată şi îngrijită. Pielea nevăstuicii era folosită pentru pungile cu medicamente şi ierburi vindecătoare de către femeile shaman, foarte puternice din punct de vedere Spiritual, care au energie feminină bine stabilită şi echilibrată. Caracteristica ei este cochetăria; ea este subţire, graţioasă, jucăuşă, foarte grijulie cu puişorii ei, cu care se joacă ore în şir pe marginea apei. Nevăstuica iubeşte aventura, este curioasă şi prietenoasă, şi are impresia că toată lumea este la fel de prietenoasă; aceste caracteristici sunt latura noastră feminină, cea care face loc pentru toţi cei din jur, şi se extinde că să îmbrăţişeze pe toată lumea. Energia feminină curată, echilibrată, este foarte generoasă; ea nu este răutăcioasă sau geloasă, nu cunoaşte invidia, iar sororitatea a fost întotdeauna un lucru de cinste în triburile Amerindiene. După vechea lege a tribului, dacă soţul unei femei murea, sora ei îndemna pe unul din bărbaţii casei să meargă să o consoleze, dacă era acceptat, ca să nu se ofilească sau să se piardă fără rost frumuseţea sau puterea creatoare a surorii sale. Cei care au acest totem sunt îndemnaţi să îşi onoreze partea feminină, să nu uite să se joace, şi să devină receptiv la lucrurile bune care ne vin în viaţă. Ea îndeamnă să nu ne lăsăm cuprinşi de îngrijorare, de frică fără rost, să nu ne ataşăm de poveri materiale inutile. Bucuria laturii noastre receptive ne arată că este bine să privim în jur la frumuseţe, la tot ce ne face bine, să ascultăm mesajele care ne vin de la cei din jur, şi să curgem graţios că apa şi că trupul vidrei pe drumul vieţii.

13 motive să-ți arunci cuptorul cu microunde

- Mâncând pe termen lung alimente preparate în cuptorul cu microunde, vom suferi deteriorări neurologice permanente (scurt-circuite ale impulsurilor electrice, depolarizarea și demagnetizarea țesuturilor nervoase);

- Organismul uman nu poate metaboliza produsele necunoscute, rezultate în urma supunerii alimentelor la microunde;

- Producerea de hormoni este oprită sau modificată, atât la bărbați cât și la femei;

- Efectele produselor secundare rezultate în urma folosirii cuptoarelor cu microunde sunt reziduale (pe termen lung, permanente) pentru corpul uman;

- Mineralele, vitaminele și alți nutrienți din alimentele preparate în cuptoarele cu microunde sunt distruse sau alterate, astfel încât, corpul uman nu poate beneficia de ele, ori absoarbe nutrienți alterați, care-i fac rău în loc de bine;

- Mineralele din legume sunt transformate în radicali liberi, cauzatori clari de cancer, atunci când legumele sunt preparate la cuptorul cu microunde;

- Alimentele preparate la cuptorul cu microunde provoacă tumori intestinale și stomacale. Acest lucru poate explica creșterea îngrijorătoare a cancerului de colon în SUA, unde 90% din populație folosește un astfel de aparat;

- Consumul prelungit de alimente supuse radiațiilor cuptoarelor cu microunde duce la înmulțirea celulelor canceroase în sângele uman;

- Consumul continuu de alimente preparate la microunde determină deficiențe imunitare grave în ceea ce privește glandele limfatice și alterarea sângelui;

- Hrănirea cu astfel de alimente provoacă pierderea memoriei și a concentrării, instabilitate emoțională și chiar scăderea inteligenței;

- Scurgerile necontrolate de radiații pot provoca leucemie și cataractă;

- Radiațiile se pot scurge prin pereți;

Amintiți-vă: Dacă udați o sămânță cu apă care a stat 2 minute în cuptorul cu microunde, ea nu va mai încolți!

Melodie

  


  Suava....pe gustul meu. Enjoy!

Handmade

Fie ca vrei sa il folosesti chiar tu, fie ca vrei sa il daruiesti, un semn de carte dragut iti va imbunatati cu siguranta starea de spirit si te va introduce in atmosfera proprie cititului. Iar cel pe care il voi prezenta astazi este numai bun pentru cartile de vacanta.

Materialele utilizate sunt bazice si, suntem siguri ca le vei gasi la indemana. Astfel, am folosit:

• panza de bumbac cu tesatura densa, rigida;
• lipici;
• sarma – preferabil maleabila;
• foarfeca;
• fir de bumbac –inlocuibil cu orice fir insa eu prefer naturaletea bumbacului;
• decoratiuni diverse: acrilice, margelute, dantelute.

Pasul 1: se ia panza de bumbac si se ‘’imbaieste’’ in cafea. Se lasa la uscat. Noi am introdus-o usor la cuptor pentru a capata un aspect invechit.

Pasul 2: odata panza uscata, se pliseaza in doua. In mijlocul primei jumatati asezam sarma. Ulterior acoperim toata suprafata cu lipici. Presam bine. Asteptam sa se usuce lipiciul.

Pasul 3: decupam sub forma unei frunze/pene. Pentru acest tutorial am decupat la liber insa voi puteti folosi un creion pentru a trasa un contur.

Pasul 4: acoperim baza din sarma in bumbac. Capatul il lipim cu un adeziv universal transparent sau il innodam.

Pasul 5: decoram. Putem scrie numele persoanei ce utilizeaza semnul de carte, un citat dragut, putem folosi broderii, picta floricele, dungi si cate si mai cate. Eu am preferat sa le lipesc un tulle dantelat si sa le pictez putin.

Si gata, avem un semn de carte numai bun de folosit/daruit/admirat!

Impresii

Scurt Rezumat




O săptămână de concediu la mare, pe litoralul nostru, relaxare sau oboseală? câte un pic din fiecare. Că să fie traficul lejer pe traseul Sibiu-Mangalia, am plecat din Sibiu în jurul orei 23:00. Noaptea nu este aşa aglomeraţie şi înafară de luminile obositoare de la faruri totul e ok, aer mai rece, care te răcoreşte instantaneu de îţi alungă orice "Moş Ene pe la gene", nu stai bară în bară cu vecinul din faţa ta, de mai întâlneşti şi o Dacie 1310 adormită, adormi, cred că e cel mai bun somnifer ( mai ales pt grăbiţi) dar noi nu ne grăbeam :). Cu două opriri am făcut în total 7 ore de condus până în staţiunea Venus din Mangalia, am zis că e o plajă mai liniştită acolo mai ales când ai copii. Nici Valea Oltului nu e aglomerată noaptea...deci dacă vreţi să mergeţi spre sud puteţi alege acest traseu, noaptea! anul acesta nu mi-am mai făcut programare cu cazare nicăieri, am zis că e mai ok să las la voia întâmplării decât să fiu dezamăgită de diferenţa dintre pozele de pe net cu oferte şi realitatea, că deh, realitatea e mai dirty :). Am făcut un fel de impresii vis a vis de staţiunile prin care am fost:
 

Olimp: plajă scurtă, din nisip format din scoici, nemaruntite, doar cu şlapi poţi să mergi, marea plină de alge, eu am numit-o "mare sălbatică"

Neptun: cazări bune, preţuri ok, aglomeraţie, comercianţi pe bandă rulantă, clătite la fiecare 10 m, plajă cam la fel ca în Olimp



Jupiter: cazări ok, restaurante decente, preţuri mai piperate, plajă cât de cât ok

Venus: eu am numit-o staţiunea pentru familii, pentru copii, plajă întinsă cu intrare în mare cât se poate de lin, nu abruptă, eu a ales plaja Adras, preţuri aşa şi aşa..







Saturn: staţiune mai extinsă, comercianţi, cazări multe, plaja ca şi în Venus

2 Mai: o nouă plajă de nudişti :))))
Costineşti: parcă prea multe alge şi mizerie
Mamaia şi Vama Veche: frumoase, scumpe, destinate celor fără familie şi pentru distracţie.


La întoarcere, pe timpul zilei, aglomeraţie pe şosele, bară în bară şi mult stres, căldură, claxoane şi zăpăceală. A fost frumos peisajul de pe Valea Oltului, că plouase şi se vedeau aburi masivi ieşind din munte, ploaia şi vremea caldă făceau ca aceşti aburi să se ridice creând un efect minunat, dând impresia de nori coborâti şi ceaţă.


Să nu uit micii din dealu' Negru....locul şoferilor.

Ţara din Dumbrava Sibiului

Pentru cei care au prea puţin timp ca să cutreiere prin România, pentru cei care au uitat meşteşugurile româneşti şi pentru cei care vor să-şi amintească în întregime de ţara lor pitorească, există un singur loc, perfect pentru toate acestea: muzeul din Dumbrava Sibiului. Ca într-o vraja minunata, România rurală s-a micşorat şi s-a pus la adăpostul pădurii din margine de oraş, purtând un alt nume: Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA –un muzeu ca o ţară.



Tablou de muzeu
Îşi numără toamna culorile prin Dumbrava Sibiului, şi tot nu se mai satură să stea atârnată de frunzele şi acoperişurile din Muzeul ASTRA. Aleile se strecoară printre case din bârne, printre mori de apă, stejari, sculpturi din lemn şi poieni cu brânduşe. Stânile s-au cocoţat pe-un piept de deal, iar cherhanaua din Deltă îşi ţine uşile încuiate pe malul cu stufăriş al lacului. La depărtare, toaca bisericii tace cuminte, în timp ce câţiva pini înalţi se răsucesc în vânt deasupra caselor de olari. În pacea atmosferei ţărăneşti tradiţionale, vizitatorii, unii cu drag de drumeţie, unii suiţi în trăsuri şi căruţe, alţii pedalând cu bucurie biciclete, se răsfaţă cu ospitalitatea unui peisaj pur românesc, de o simplitate miraculoasă.
Cum se iese din Sibiu spre Răşinari, strada Pădurea Dumbrava trece pe lângă mai multe intrări, bine semnalizate, aşa că ochii nu le pot scăpa. Importante sunt cele care aparţin Muzeului în aer liber ASTRA, sau mai bine spus, oficial, Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA. Şi ce aer mai liber ar putea fi, decât cel al unei păduri seculare de foioase, întinzându-se pe dealurile de sub vârfurile înalte ale Munţilor Cindrel? Aproape o mie de hectare au primit statut de rezervaţie naturală, iar din ele, doar o sută formează habitatul natural al muzeului. În acest perimetru sunt dispuse, în jurul unui lac mare, piesele de expoziţie, zece kilometri de alei şi spaţiile turistice. Pe cât de bogată este colecţia muzeală, pe atât de frumoasă se arată, în orice anotimp, vitrina lumii naturale din acest miez de ţară românească.



Ce spune istoria
Cu un patriotism înflăcărat, Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) deschidea la Sibiu, în 1905, un muzeu etnografic românesc, care urma să pună în valoare, mai cu seamă după 1918, cultura tradiţională din Ardeal şi de peste munţi. Dar poate că cea mai importantă iniţiativă luată la Sibiu a fost crearea în 1963 a unui muzeu al tehnicii populare, în Pădurea Dumbrava, cu sprijinul direct al Academiei Române. Cele patru sectoare tematice iniţiale, care grupau ocupaţiile, meşteşugurile şi tehnica populară tradiţională din România, s-au îmbogăţit în decursul timpului cu tot mai multe monumente etnografice, pentru ca, în final, să mai fie adăugate încă două sectoare(după 1990), rezultând o colecţie impresionantă.
Muzeul în aer liber ASTRA este cel mai mare de acest fel din ţară şi unul dintre cele mai întinse din Europa. De pe întreg cuprinsul României au fost aduse aici şi reconstruite de către specialişti în jur de 400 de case ţărăneşti, edificii rurale autentice şi instalaţii tradiţionale: locuinţe simple, gospodării de meşteşugari, biserici, hanuri, pavilioane, porţi, fântâni, mori (cea mai completă colecţie de mori din lume), ateliere, căruţe, teascuri, cuptoare, etc. Prin intermediul tuturor pieselor populare, arhitectura românească, ocupaţiile străvechi (păstorit, vânătoare, pescuit, agricultură, pomicultură) şi meşteşugurile tradiţionale (olărit, prelucrarea lemnului, minerit, morărit, ţesătorie etc.) reflectă esenţa civilizaţiei rurale preindustriale a României şi spiritul creativ al acestui popor.

În căutarea comorilor ţărăneşti
De la poarta principală de acces, coborând treptele pe lângă o clădire rezervată serviciilor turistice, se ajunge la o primă răscruce de drumuri, chiar în bucla lucioasă a lacului din mijlocul parcului. Indicatoarele din lemn aruncă privirea vizitatorul în toate direcţiile, dar cea mai bună alegere se face după harta primită la intrare şi după curiozitatea, timpul şi răbdarea fiecăruia. Fiindcă suprafaţa muzeului e mare, iar exponatele numeroase, de dimineaţa şi până târziu în după-amiază să tot fie de vizitat şi plimbat pe aleile aşternute cu grijă prin pădure şi poieni.
Pornind împreună în acestă primă şi scurtă călătorie imaginară prin muzeu, cel mai bine ar fi ca ea să semene cu o căutare de comori într-o ţară de basm. Trecem de bogăţiile multe, de cuferele cu aur şi argint, pentru ca să ne minunăm, preţ de câteva minute, de câte o nestemată ori un şirag de perle preafrumoase.

Pe marginea sudică a lacului, mergând spre stânga faţă de intrarea principală, se înşiruie câteva mijloace de transport tradiţionale, pentru apă şi pentru uscat. De pe podul plutitor pe cablu, din Turnu Roşu (jud. Sibiu), se zăreşte cel mai bine cum malul împădurit şi marea de stuf se leagă prin undele line, trezite din când în când de raţele sălbatice. Până la pavilionul căruţelor, e o aruncătură de băţ. Dar nu poţi sta prea mult aici, fiindcă morile de vânt, cu elicele lor din lemn şi pânză, se ridică mândre deasupra stufului îngălbenit, parcă cerând să te uiţi la ele mai de aproape. În locul vreunui Quijote rătăcitor, dai aici de miri şi de nuntaşi, prinşi în fotografia principală, cu fundal de poveste. Se adaugă peisajului de deltă, pe acelaşi mal vestic al lacului, morile plutitoare, cherhanaua din Mahmudia, cu pontonul lung, gheţăria şi gospodăria de pescari.

Mai departe, spre vestul lacului, alte mori îşi trec paletele prin pâraie: cea din Bihor, cea din Cluj, una cu roată verticală, alta cu ciutură, câteva din Hunedoara, altele din Mehedinţi şi Caraş. Printre ele se răsfiră „edificii de utilitate publică”, adică locurile de răsfăţ în timpul liber: cârciuma ţărănească, popicăria, hanul, pavilionul de joc şi un scrânciob de toată frumuseţea.

De la cămările şi sistemele de depozitare se urcă o pantă lină spre dreapta, până printre uleiniţele şi teascurile din jurul câtorva gospodării tradiţionale, cu acoperişuri înalte de paie, uscate de lumină şi pătate de muşchi verde. Într-o curte îngrădită, în umbră de hambar, cineva strânge frunzele ruginite din covorul de iarbă. Aievea, îl vezi pe ţăranul harnic, îngrijind casa dintre dealurile împădurite ale ţării. Pe plăcuţa de pe poartă stă scris: „Gospodărie de oloieri, cu piuă cu săgeţi, manuală şi „călcată cu piciorul”, Livada, jud.Hunedoara”. O pauză e necesară: instalaţiile tradiţionale de obţinere a uleiului arată ca nişte maşinării complexe din lemn, supuse nevoii şi dibăciei ţărăneşti.

Pe fruntea de deal, în zona destinată pomiculturii şi viticulturii, o casă deosebită se zăreşte în spatele unor butuci golaşi de vie. E datată 1835 şi are arhitectura specifică Olteniei, fiind adusă din Vlădeşti. Treptele şi soclul din piatră, foişorul din lemn şi uşa arcuită de la pivniţă se potrivesc bine sub acoperişul mare. Casa de pe bancnota de 10 lei seamănă izbitor cu gospodăria de pomicultor din muzeul Dumbrăvii...

Stânele tradiţionale s-au grupat într-o poiană largă, sub streşini de conifere, apărute ca prin farmec pe dealul cu fagi, carpeni, stejari ori ulmi. Atât de real pare acest tablou pastoral, încât parcă aştepţi să auzi din clipă în clipă talanga dulce şi lătratul curajos al unui ciobănesc mioritic.

Mergând în continuare pe aleile din nordul lacului, priveliştea se transformă: casele sunt apropiate, zidurile înalte strânse-ntre bârne, iar lemnul porţilor şi al foişoarelor se încarcă de ornamente frumoase. Aceste gospodării bătrâne (jumătatea secolului XIX) au aparţinut meşteşugarilor din zona Sibiului, care prelucrau lână, straie vâltorite, cânepă. Dar ce surprinde prima privire este albastrul intens al pereţilor exteriori, numit popular „mândră Mărie”, un amestec de var stins şi piatră vânătă (sulfat de cupru).

Pe o altă costişă, casele olarilor, ale minerilor şi aurarilor formează o aşezare întreagă. Prin curţile din satul fără nume, instrumentarul ţărănesc stă la adăpost în ateliere, şoproane şi pivniţe, dar ce se poate observa imediat în spatele gardurilor din nuiele împletite sau din scânduri late sunt fântânile de tot felul şi cuptoarele de olarit, trase în pământ galben.
Două gospodării (una din jurul anului 1850, cealaltă din 1926) ale aceleiaşi familii au fost transferate din Găleşoaia (Gorj), un sat de olari azi destrămat, dar care în trecut fusese vestit pentru ulcelele din lut arse. Brâul fin sculptat în lemn de brad, decorând pridvorul, lasă umbre cu motive florale pe zidurile albe ale casei cu etaj.

Trecând în partea de est a lacului, te întâmpină vârful ascuţit al turnului Bisericii Sf. Mihail şi Gavriil, aduse din satul Bezded, jud.Sălaj. Acoperişul înalt şi abrupt lasă vântul să treacă, cu sfială, prin prispa din lemn, a cărei bogăţie este o toacă simplă. În biserică se oficiază cununii şi slujbe religioase de sărbători, însă în timpul săptămânii, liniştea de aici, lăsată şi peste casele din apropiere, îţi aminteşte că veşnicia s-a născut la sat...

Pe ambele părţi ale aleii care duce duce de la biserică la poarta principală a muzeului, casele obişnuite, gospodăriile-atelier şi troiţele alternează armonios. Gorjul, Maramureşul, Bihorul, Vrancea, Suceava, Alba, Hunedoara s-au întâlnit în sat din Dumbravă, şi el locuit doar de păsări, soare, copaci.
Pe malul lacului, lângă indicatoarele ce te-au purtat spre comori, România rurală se sfârşeşte. Şi începe iar, cu fiecare pas pe una dintre potecile Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale.

Distracţii de muzeu
Puţine muzee româneşti au partea de divertisment variată precum cea a Muzeului ASTRA din pădurea de lângă Sibiu. Plimbările pe jos sunt preferatele vizitatorilor ocazionali, ori ale abonaţilor fideli. Bicicletele sunt o opţiune, dar mai bine s-ar nimeri într-o amiază romantică închirierea unei căruţe ţărăneşti ori trăsuri. Când vremea e caldă, bărcile alungă păsările de pe lac.
Pe malul lacului, scena de spectacole folclorice se sprijină pe un ponton. Mai ales în timpul verii, aici vin să se întreacă maeştrii muzicii şi ai dansului. Dar tot pe scenă şi în apropierea ei se organizează multe festivaluri şi târguri.
Când nu e agitaţie prin muzeu, merită încercat jocul de popice în popicăria adusă din Răşinari (jud.Sibiu), unde ea fusese construită de meşterii populari în jurul anului 1920.
Expoziţiile temporare şi permanente atrag prin tematica populară, iar copiii au un spaţiu rezervat, Etno-Tehno-Parcul, pentru lecţiile de etnografie şi meşteşugărit.


De la prea multă plimbare prin muzeul în aer liber, s-ar putea ca setea şi foamea să nu te lase în pace, aşa că îndreaptă-te spre cele două hanuri tradiţionale, pentru un ospăţ pe cinste. Primul, cu un turn mare alb, a fost adus în 1991 de lângă Borsec, din comuna Tulgheş, unde primea călătorii ce traversau Carpaţii. Cel de-al doilea han, transferat de la Veştem (Sibiu), reprezenta o clădire complexă, cu o brutărie, o carmangerie şi o afumătoare tradiţională.

Niciunde nu scrie, dar în biletul pentru muzeul în aer liber ASTRA se include discret un dicţionar virtual de arhaisme şi regionalisme: dârstă, piuă, şteamp, găitănărit, poverne, boştinărit, curnic, târnaţ, cotroană, gomilă, joagăr, etc. La fel, un album vechi de familie, cu casele strămoşeşti. Până la urmă, fiecare se bucură că biletul este, de fapt, pentru România de azi şi de altădată.

De ce suferim de depresie? Oamenii de ştiinţă au identificat „vinovatul”

De ce suferim de depresie? Oamenii de ştiinţă au identificat „vinovatul”  

Specialiştii spun că un receptor de proteină este „vinovat” pentru eliberarea hormonilor asociaţi cu stresul şi depresia.

Oamenii de ştiinţă au folosit unul dintre cele mai puternice aparate cu raze X cu scopul de a identifica moleculele responsabile pentru experimentarea stresului, a anxietăţii şi chiar a depresiei.
Glanda hipofiză este cunoscută în lumea medicală ca jucând un rol important în apariţia stărilor de anxietate şi în eliberarea în sânge a substanţelor chimice asociate stresului.
Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au descoperit că receptorul CRF1 este responsabil pentru eliberarea hormonilor care pot cauza anxietate şi depresie. Receptorul de proteină se găseşte în creier şi ne controlează răspunsul la stres. Atunci când detectează molecule asociate stresului, care sunt eliberate de hipotalamus, receptorul va elibera hormonii menţionaţi anterior.
În studiu, oamenii de ştiinţă au folosit un accelerator de particule numit  Diamond Light Source pentru a putea înţelege structura receptorului CRF1. Fasciculele eliberate de aparatul cu raze X au ajutat la observarea structurii pe care o are proteina. Astfel s-a constatat că ea are o „crăpătură” care ar putea facilita crearea unei terapii eficiente.
Informaţiile obţinute în urma studiului vor fi folosite pentru a crea mici molecule de medicamente care să pătrundă în proteină şi să acţioneze pentru tratarea depresiei.
„Acum că îi cunoaştem forma vom putea crea o moleculă care să pătrundă în această crăpătură pentru a dezactiva receptorul CRF1- punând capăt acestei cascade biochimice care duce la stres”, a declarat dr. Fiona Marshall.
Pe de altă parte, un alt specialist, pe numele său dr. Andrew Dore, susţine că structura receptorului de proteină „poate fi utilizată ca şablon pentru a rezolva problemele legate de receptori asemănători care au potenţialul de a deschide drumul pentru crearea unor noi medicamente care să trateze un număr de boli majore, inclusiv diabetul de tip 2 şi osteoporoza”.
Sursa: The Independent

Rodi file din...agendă

      Nu ştiu dacă mă pot numi bloggeriţă dar recunosc că ador să îmi întreţin blogul meu (micuţ) e ca şi când las o fărâmă din mine aici, la indemâna tuturor, cred că asta e ceea ce facem noi, cei care avem bloguri, nu suntem fricoşii cărora le e teamă de mulţime. Cred că mereu voi aspira la un job care să îmi dea libertatea de a sta şi pe internet sau măcar timp pentru asta. Stau şi savurez cafeluţa în faţa Pc-ului, mai nou şi a laptopului că nah....mă mai extind. Aşa îmi încep eu o zi în care nu sunt nevoită să alerg la facultate sau la alte treburi, îmi pregătesc cafeluţa şi apoi rulez articole gustând din cafea...mmmmm ce bine e aşa!
  
             Dau bună dimineaţa bunului meu prieten Mircea, cu care îmi împart bârfele şi poveştile de ani....cred că Mircea e deja un trend pentru ritualul meu de dimi :) *( Mirciulica fără supărare că eşti menţionat). Articolele de pe net fac tot chioşcul ( kiosk-ul) de vis a vis :) sunt despre toţi şi toate! Ah, ce femeie informată sunt! Mai gust o gură de cafea.....îmi trec prin minte câte arome am savurat eu, de cafele, unele mai bune ca altele.....una mi-a rămas în minte, poate cândva o să îi mai simt gustul (cafea, miere, lapte...) Cred că blogul mă ajută să fac progrese...în gramatică că dehhh am fost leneşă în generală..şi în liceu. Sunt unele persoane care mă mai trag de ureche când greşesc...uneori mă supăr, alteori îmi place. Mi-am propus vara aceasta să citesc.....mi-am luat cărţi pentru vacanţă, vreo 4 şi destul de bogate la capitolul pagini, dar nu asta contează ci conţinutul, valoarea lor.....dar am apucat să le citesc până să intru oficial în vacanţă :P ..hahahah....rad de mine, nu mai am cărţi de citit....hmm, oare? pentru că săptămâna trecută am intrat într-o casă în care toate cele 3 camere erau cu cărţi ( rafturi pline cu cărţi dom'le!!!!!) eram o Belle la castelul Bestiei! Ce senzaţie omule! Vreau să fiu închisă domnule poliţist! Vreau să fiu reţinută în acele camere! pedeapsa? să citesc!
    Apoi să cant: Wake me up when September ends......https://www.youtube.com/watch?v=NU9JoFKlaZ0

    Visez.....da visez la călătorii....în Egipt, India, Bora Bora, America, Paris, Roma, Grecia.....peste tot, dacă e să sar cu paraşuta, sar pentru asta omule! Heyyyy!!! mă declar oficial Visătoare.....nebună de legat...de pat! :)))))


https://www.youtube.com/watch?v=cwwj_rbKTt8

Traditii......( +18)

The Sambians (Papua, Noua Guinee)

Pentru a deveni bărbaţi în acest trib primitiv, băieţii sunt luaţi de lângă orice prezenţă feminină la vârsta de 7 ani, pentru a trăi alături de alţi bărbaţi timp de 10 ani. În toţi aceşti ani, pielea lor este străpunsă pentru a se înlătura orice contaminare produsă de vreo femeie. Din acelaşi motiv, în mod regulat îşi provoacă sângerări nazale şi stări de vomă cauzate de cantităţi mari de trestie de zahăr consumate. Pentru a opri sângerările, sunt obligaţi să digere sperma celor bătrâni, care cred că fortifică trupul şi îi dă putere. Când sunt aduşi înapoi în trib, băieţii continuă să-şi provoace sângerări în aceeaşi perioadă cu ciclul menstrual al soţiei.

The Marduadjara (Australia)

Marduadjara implică o circumcizie urmată de înghiţirea prepuţului său. După vindecare, penisul este tăiat longitudinal pe partea inferioară, câteodată până la scrot. Sângele este aruncat în foc pentru a se purifica. După aceea, masculul v-a urina pe dedesubtul penisului în loc de uretră. Întrebarea este, totuşi, cum se poate ca distrugerea "bărbăţiei" unui copil să îl aducă la maturitate?

The Trobrianders (Papua Noua Guinee)

Aceşti oameni dintr-un trib izolat din Noua Guinee au dat trendul revoluţiei sexuale: fetele îşi doresc să aibă relaţii sexuale la fel de multe ca bărbaţii, iar copii îşi încep viaţa sexuală de la o vârstă fragedă, 6-8 ani pentru fete şi 10-12 pentru băieţi. Există câteva obiceiuri legate de "întâlniri" şi pentru a se putea renunţa la haine, dar pentru băieţi lucrul acesta nu ar fi un imediment aşa mare, femeile fiind obişnuite să meargă cu sânii goi. Cu toate acestea, în timp ce toată lumea poate face sex oricând, sexul pre-marital nu este permis. Nu poţi scoate fata la cina până nu te căsătoreşti.

Saut D'eau (Haiti)

Dacă călătoriţi în Haiti şi vizitaţi cascada Saut d'Eau în timpul lunii iulie, puteţi fi martorul unui ritual destul de riscant. Practicanţii de Vodoo străbat drumul ăsta în fiecare vară pentru a slăvi zeiţa iubirii. Până acum lucrurile par normale, nu? Greşit! Imaginţi-vă că acolo o mulţime de oameni în costumul lui Adam şi Eva se scaldă într-o baie de noroi amestecat cu sângele animalelor sacrificate, cu capete de vaci şi berbeci.

Nepalii (Himalaya)

Potrivit unui articol publicat în "Pshycology Today", "aproape toate societăţile poliandre practică ceea ce antropologiştii numesc poliandritatea fraternală, unde un grup de fraţi împart o nevastă". Acesta este cazul celor din Himalaya, unde este puţin teren liber pentru agricultură, iar familiile cu mai mult de un fiu sunt puse în situaţia de a împărţi puţinul pământ pe care îl au fiecărui fiu pentru a-şi putea forma la rândul lui o familie. Soluţia? Găseşte o singură femeie pentru toţi copii pentru a putea trăi ca o singură familie!

The Wodaabe (Nige)

În tribul Wodaabe din Niger, Vestul Africii, bărbaţii sunt cunoscuţi că-si fură unul altuia nevasta. Mariajul este aranjat de părinţi încă de când sunt mici şi trebuie neapărat să fie veri de acelaşi sânge. Cu toate acestea, în fiecare an la festivalul Gerewol, bărbaţii Wodaabe poartă machiaj şi costume şi dansează pentru a impresiona femeil. în speranţa că vor fura o nouă soţie. Dacă noul cuplu se "fură" fără a fi văzuţi (în special de bărbatul actual, care poate nu ar fi de acord să-şi împartă nevasta), atunci ei devin recunoscuţi şi în societate. Aceste căsătorii ulterioare sunt numite "căsătorii din dragoste".

Faraonii Egiptului

Potrivit unui articol din "Sex and Society", "până şi fluxul şi refluxul fluviului Nil se credea că este cauzat de ejacularea lui Atum (Zeul creaţiei). Acest concept a trezit imaginaţia faraonilor într-un ritual care constă în masturbarea în Nil pentru a asigura abundenţa apei". Faraonii Egiptului au fost aşa de inspiraţi de actul masturbării, că la festivalul Zeului Min, care reprezenta potenţa, bărbaţii se masturbau în public.

Grecia Antică

Grecii antici nu concepeau orientarea sexuală ca fiind un identificator social, aşa cum societăţile din ziua de azi o fac. Grecii nu distingeau dorinţa sau comportamentul sexual după genul participanţilor, ci prin ce rol îşi alegea fiecare participant în timpul actului sexual, cel de activul care penetrează sau de pasivul care este penetrat. Acestă polarizare activ/pasiv corespundea cu dominantul sau submisivul în rolurile sociale: rolul activului era asociat cu masculinitate, poziţie socială înaltă, maturitate, în timp ce rolul pasivului era asociat cu feminitatea, poziţie socială scăzută şi tinereţe.

Grecia Antică

Cea mai comună formă de sexualitate de acelaşi sex între bărbaţi era "paiderastia", însemnând "dragoste băieţească". Era o relaţie între un bătrân şi un adolescent (un băiat era considerat adolescent până îi creştea barba). În Atena, bătrânul se chema "erastes" şi era educat, protector, iubăreţ şi era un model pentru ai săi "eromenos". Să iubeşti un băiat cu o vârstă de până în 12 ani era considerat inadecvat, dar nu exista nicio dovadă de vreo penalitate luată asupra cuiva.

Iranul modern

Cu toţii stim că religia musulmană practică una dintre cele mai stricte legi legate de sex sau de relaţii între bărbaţi şi femei. De exemplu, cuplurile musulmane au voie să facă sex doar în poziţia misionarului. Este considerat dezgustător şi degradant pentru un bărbat să ceară soţiei să stea în altă poziţie. Pe de altă parte, în unele ţări musulmane, cum ar fi Iran, un cuplu care vrea să facă sex înainte de căsătorie poate cere "o căsnicie temporară". Sunt lăsaţi să platească pentru o ceremonie scurtă, cu un contract scris în care este precizat timpul în care vor fi "căsătoriţi". Odată ce toate acestea sunt făcute, ei pot face sex precum iepurii, fără să intre în contradicţie cu legile islamului.