Strânsoarea mea

De pe vremea când scriam literatură erotică

 2008-2010

Simt nevoia să te ating. Simt nevoia să te sărut, uşor, pe tâmpla dreaptă. Să îţi simt respiraţia pe gâtul meu. Să îmi plimb degetele pe spatele tău, pe braţele tale, pe coapsele tale. Să te privesc gol, fără apărare. Să stai culcat, cu ochii închişi, să aştepţi… Curios şi cu teamă totodată, la ce se va întâmpla.
Deocamdată, vei simţi doar privirea mea, care stăruie asupra ta, recunoscând fiecare por, fiecare curbă, fiecare linie. Apoi, îţi urmăresc uşor, cu un deget, conturul. De sus până jos şi de jos până sus. E prea puţin! Adaug încă un deget, şi încă unul…
Mâna mea dreaptă pe fruntea ta. Ascunde atâtea!… Încerc să îţi pătrund în minte şi nu reuşesc. Caut…obrazul stâng îl ascund în palmă. Se potriveste exact. Pentru că taci. Şi aştepţi…
Linia gâtului mă strigă. Freamătă. Ritmat. Ritmul inimii? Pieptul tău, sus-jos, sus-jos, şi iar, şi iar…parcă ar măsura ceva. Timpul? Spaţiul?
Braţele îţi odihnesc inerte. Ba nu! Mişti un deget. Te rog, nu face asta! Îl prind, îl cert, îl pedepsesc cu un sărut. Cu un sărut? Dar rămân cu un gust cunoscut…senzaţie electrizantă…”Continuă! Continuă!” – aud şi simt imbolduri de undeva, de nicăieri, de peste tot.
Mâna mea dreapta apasă cu putere mâna ta stângă. Vreau să se impregneze sărutul pe degetele tale. Mâna mea stânga apasă cu putere mâna ta dreapta. Mă sprijină, mă ajută, mă linişteşte. Stau răstignită deasupra ta. Palmele mă ard şi strâng. Vreau să strig. Sau nu… Eşti crucea mea!
Ridic privirea, dar mişcarea bruscă face că buzele mele să te atingă. Iar. Şi recunosc locul, gustul… Un sold, un altul, unite de ţine. Umpli locul cu ţine! Tu, fremătând, aşteptând… Mâinile mele nu vor să te slăbească din strânsoare. Vreau să te cuprind tot…
Flacăra delicată a lumânării se zbate uşor în curenţii de aer nevăzuţi, desenând umbre tremurătoare pe trupul tău. Întinşi peste cearceafuri răcoroase, ascultam Primăvara cu acordurile ei molatice de câmpuri calde unduind in vant. Degetele mele îţi mângâie faţa, leneş, parcă citind inscripti în Braille.
     Uneori întorc mâna şi te simt cu dosul palmei, alterând altfel brutal percepţia pielii tale. Căldura naşte mici rouă de perle pe gâtul tău, unde buzele mele dansează  în atingeri aproape imateriale. Graniţa dintre par şi lumină. Gura mea cu buze flămande alunecă de-a lungul gâtului, peste venele în care sângele îţi trepidează agitat, coborând apoi leneşă, cu opriri, pe arcuşul claviculei, pe umărul răcoros şi în sfârşit strivind petale roz ale sânilor, înfiorate de acum într-o corolă. Ca un val de lavă topită parţial într-o formă umană, mă scurg încet peste trupul tău. Cu gesturi răbdătoare cant pe claviatura sufletului şi dezgrop cu muchia dinţilor senzaţii, smulgandu-ţi gemete uşoare printre buzele între-deschise.Timpul tace. Lumânarea şi-a anihilat bustul, coborându-şi flacăra până la talie.
   Mă îmbăt cu parfumul pielii tale pe care de ani îl învăţ şi pe care îl voi recunoaşte şi în următoarea rencarnare. Mişcarea materiei topite continuă….acum îţi învălui talia, rotunjimea feselor şi mă las ademenită de desvaluitea tainică, iti inhalez aroma şi mă metamorfozez în animalul primordial.                    
        Trăiesc plăcerea ce te transfigurează şi lasă,  uneori las firul subţire cu care laşi orgasmul să se rupă. Oftatul tău îl goneşte, umbră speriată pe apă unui rău de munte. Îl ademenesc din nou căci el vine, vine şi se prabuseste în sfârşit într-un imens bloc de gheaţă din carnea aisbergului, trimiţând valuri imense, spasme circulare până în atomii periferici din sistemul solar al carui nume e trup de femeie. Valurile îşi pierd amplitudinea, patimă ostoită se linişteşte şi după o vreme te ridici greu spre realitate, potrivindu-ţi sufletul în inima care cerşeşte odihnă.
Flacăra îşi ia rămas bun de la piciorul topit al lumânării, într-un fuior de fum ce desenează arăbescuri albe în aerul încins de dragoste.