joi, 31 ianuarie 2013

Amorul propriu

 Am fost cuprinsă de valul istoriei încât am început să citesc cartea cu interes și nu doar pentru a mai adăuga cutiei mele ceva ..inteligență. Am descoperit asocieri și ramuri care conduc spre o lume a amorului propriu. Natura acestui amor-propriu și a Eu-lui uman este să nu se iubească decât pe sine și să nu se ia în considerare decât pe sine.


Dar ce va face?
    Nu va putea împiedica acel obiect pe care-l iubește să fie plin de defecte și de josnicii, îl vrea mare și el este mic. Vrea să fie fericit se se vede nefericit, vrea să fie perfect și se vede plin de imperfecțiuni, vrea să fie obiectul iubirii și al respectului oamenilor dar nu capătă decât disprețul lor.
 
       Această încurcătură în care se află Eul sau o nedreaptă pasiune : o ură puternică împotriva acestui adevăr care îl copleșește și îl convinge de defectele sale. Ar dori să-l nimicească și neputându-l distruge în sinea lui, îl distruge, pe cât se poate, în cunoașterea lui și în cunoașterea celorlalți. Adică depune toate eforturile pentru a-și ascunde defectele, atât față de alții cât și față de sine și nu suportă să-i fie arătate și nici să-i fie dezvăluite de alții.

        Aversiunea față de adevăr are intensități diferite, dar putem spune că ea există în noi, în toți, într-o anumită măsură, pentru că este inseparabilă de amorul-propriu. Lecturile lui Pascal ne atrag atenția că cu cât urcăm mai sus pe treapta demnităților cu atât ne îndepărtăm mai mult de adevăr, pentru că oamenii se tem să-i rănească pe cei a căror afecțiune le este utilă și a căror aversiune este periculoasă. Omul nu este decât o mască, o minciună, ipocrizie și în sine și pentru ceilalți. Nu vrea să i se spună adevărul.

 Rămâne Orgoliul.

miercuri, 30 ianuarie 2013

Pitagora despre Misterul lui Psyche



 Misterul lui Psyche

Psyche a fost personificarea sufletului uman în mitologia greacă.

Eros și Psyche
Psyche era o tânără vestită pentru frumusetea ei care, datorită acestui fapt, și-a atras asupră-și gelozia Aphroditei. Pentru a împlini porunca unui oracol, părinții lui Psyche au părăsit-o pe un munte înalt, de unde - spunea oracolul - avea să vină s-o ia de nevastă un monstru înspăimântător. Într-adevăr, Psyche a fost luată de vânt și dusă într-un palat îndepărtat. Acolo, un necunoscut care n-o întâlnea decât noaptea și al cărui chip în felul acesta Psyche nu putea să-l vadă, a făcut-o soția sa și stăpâna unor bogății nemăsurate. Psyche a trăit astfel o vreme, fericită. Condiția acestei fericiri era însă ca ea să nu caute să vadă, niciodată, chipul soțului iubit. Împinsă de curiozitate, Psyche a încălcat însă legământul. Odată, noaptea, ea a aprins în taină un opaiț și la lumina lui a văzut, în locul unui monstru îngrozitor, cum bănuia, un tânăr nespus de frumos care dormea alături de ea. Zeul Eros - căci acesta are frumosul tânăr - mânios pe faptul că Psyche i-a încălcat porunca, a părăsit-o în acel moment, dispărând în văzduh. Cuprinsă de disperare, Psyche a pornit atunci să cutreiere lumea pe urmele lui. După multe căutări zadarnice, ea a poposit în palatul Aphroditei. Acolo, zeița cea geloasă a pus-o la multe încercări și trude până în ziua când, făcându-i-se milă de nenorocirea ei, zeul Eros, care o iubea totuși, a luat-o cu sine pe Psyche în ceruri unde, cu voia lui Zeus, a făcut-o nemuritoare, trăind veșnic alături de ea.

sursa: wikipedia




                        Învățând la istoria psihologiei am dat peste niște repere, povești, incursiuni în lumea lui Pitagora vis a vis de Misterul lui Psyche. Mi-a plăcut cum acest subiect, trecut prin școala pitagoreică, a încercat să evalueze în mod filozofic un subiect interesant.
  Pitagora a inițiat trepte în inițierea sa.


   Prima treaptă: regula tăcerii absolute
 În această etapă începe pregătirea (paraskeie) (cuvânt grecesc), care dura cel puțin doi ani și se putea prelungi până la cinci. Ascultătorii ( akoustikoi) erau supuși în timpul lecțiilor tăcerii absolute. Ei nu aveau dreptul să facă vreo obiecție maeștrilor și nici să comenteze lecțiile.

     Lor li se arată statuia unei femei, acoperită cu un văl lung, cu un deget pus la gură. Ea  era Muza tăcerii. Pitagora  nu credea că tinerii ar fi capabili să înțeleagă originea și sfârșitul lucrurilor. El se gândea cum să dezvolte la elevii săi, înainte de toate, facultatea primordială și superioară a omului: intuiția. El le dezvoltă tinerilor iubirea față de părinți apoi asimila ideea de părinte cu Creatorul (Dumnezeu). În această legătură constă Principiul Misterelor, al doctrinei oculte, și al întregii filosofii. Prima datorie a inițierii era să fie stăpânite patimile. 

 Treapta a doua : purificarea , numele, teogonia
 O zi fericită (ziua de aur) cum spuneau cei din Antichitate, era considerată aceea în care Pitagora îl acceptă pe novice în locuința sa și îl primea în mod solemn în rândul discipolilor. Curtea interioară a locuinței sale era rezervată credincioșilor, de aici și numele de ezoteric(cei dinautru) și exoteric(cei din afară) Principiile sale cuprinse știința misterioasă a numerelor și țelurilor divinei Psyche, personificare a sufletului omenesc.

    Pitagora îi numea pe discipoli matematicieni, pentru că învățatul său începea cu doctrina numerelor. În sanctuarul lui Pitagora erau reprezentate câteva muze care aveau nume ezoterice purtând simboluri specifice. Urania avea astronomia și astrologia, Polimnia avea știința sufletelor din viața de dincolo și arta divinației, Melpomene, cu masca sa tragică, știința vieții și a morții, a reîncarnării. Erau și 3 muze superioare: Caliope, Cleo și Euterpe ce prezidau știința omului sau psihologia cu artele sale corespunzătoare: medicina, magia, morala. Ultimul grup erau Terpsihora, Erato și Thalia, îmbrățișa fizica pământească, știință elementelor, a pietrelor, a plantelor și a animalelor.

 Deci ce este la origine umila Psyche? o suflare care trece, un germen care plutește, o pasăre bătută de vânturi, care emigrează dintr-o viață în altă. Sufletul omenesc.


  Care este locul divinei Psyche în viața pământească? dacă ne-am gândi cât de puțin, nu ne-am putea închipui ceva mai ciudat și mai tragic. De când se trezește, sufletul este încătușat de trup, pe măsură ce el se dezvoltă, simte crescând în el o lumina șovaielnică, ceva nevăzut și imaterial, pe care îl numește spiritul său, conștiința sa.

duminică, 6 ianuarie 2013

Ce sunt produsele organice?

Ieri mă plimbam prin mall cu o prietenă şi la un moment dat am dat peste un magazin cu produse organice, în mare ştiam ce înseamnă organic şi am început să testăm câteva, m-a surprins aroma loţiunilor cât şi scrubul, era aşa....delicios. O să mă reîntorc acolo săptămâna viitoare, vreau să întru în posesia unui produs de acolo, să devin o...Delicioasă.


Dar mai întâi să vedem ce este un produs ,,organic,,:

Ce sunt produsele organice?

Povestea termenului “organic” începe din 1940, când a făcut referire la el Lord Northbourne, în cartea “Look to the Land”. Prima întrebuinţare a acestui termen viza culturile agricole, fermele organice, adică un mod ecologic de face agricultură.

Astăzi, termenul “organic” se referă la toate produsele care nu conţin ingrediente chimice, sintetice.

Adesea termenii “natural”, “bio” şi “organic” sunt confundaţi. Spre lămurire, “bio” sau “organic” se referă la un tip de produs certificat în acest sens de autorităţile statului, produs care nu conţine conservanţi, aditivi sintetici sau substanţe periculoase pentru sănătate, având în conţinut ingrediente ce provin din culturi care nu au folosit îngrăşăminte chimice sau pesticide.

Utilizarea acestor termeni depinde şi de zona geografică. În Anglia, SUA, Canada este preferată noţiunea de produs organic, pe când în Germania este utilizată denumirea de ecologic, iar în Italia, Ungaria, etc., se foloseşte termenul bio.

Ceea ce au în comun aceste produse, fie că le numim organice, bio sau ecologice, este certificarea. Aceasta implică un control strict din partea autorităţilor competente asupra producătorului, procedura fără de care nu poate fi aplicată pe produs siglă care indică certificarea sa, în condiţiile legii. Aşadar, aceste produse sunt verificate, trebuie să respecte nişte standarde stricte, deci sunt cele mai sănătoase şi naturale de pe piaţă.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre multe alte produse care se lăuda cu etichetă de “natural”. Aici discuţia este largă, deoarece se ştie că există destui producători mici sau manufacturi care scot deja pe piaţă produse 100% naturale, dar care nu au forţă financiară de a parcurge drumul birocratic şi costisitor al obţinerii certificărilor necesare.

O altă categorie de produse este cea care conţine ingrediente natural active, fără a avea în conţinut cei mai periculoşi compuşi chimici, deşi pot conţine conservanţi şi alte substanţe sintetice în cantităţi mici.

Cele mai nocive produse sunt acelea care ne iau ochii în majoritatea reclamelor, fiind susţinute de o puternică industrie comercială. În cazul acestor produse vorbim de cea mai mică proporţie, uneori absentă de-a dreptul, de ingrediente naturale. Ironia este că reclamele ni le recomandă că “naturale” şi mulţi oameni se lasă păcăliţi, fără să ştie că preţul acestor produse nu reflecta valoarea conţinutului lor şi eficientă, ci ambalajul, reclamă, marketingul. Spre exemplu, un suc “100% natural”, de pe rafturile magazinelor, nu ar rezista nici două zile astfel, la temperatura camerei, fără să conţină conservanţi. Sucul natural este cel stors din fructe proaspete, care au crescut în ferme sau culturi ecologice. Acest suc începe să-şi piardă valorile nutritive, mineralele şi vitaminele, de îndată ce îl obţinem din storcător, şi rezista doar câteva ore, la frigider, înainte de a se acri. Şi atunci, asta ce ne spune despre sucurile din comerţ?!

Această minciună de marketing, prin care este manipulat cumpărătorul neavizat, este permisă de contextul unor legi care nu au devenit restrictive în ce priveşte libera întrebuinţare a termenului “natural”.

joi, 3 ianuarie 2013

7 Chei la Mâna femeilor..jos Tabuu!

1. Dacă te satisfaci singură, cu un vibrator cu dublă acţiune, nu uita că încărcarea aparatului cu baterii nu constituie un preludiu. Încălzeşte-te înainte de a folosi vibratorul la capacitate maximă. Odată ce eşti bine încăzită folosite-te de aparat aşa cum îţi doreşti.




 2. Partenerii nu le fac pe femei să se simtă pline de sexualitate. Ele au abilitatea extraordinară de a experimenta plăcerea indiferent de statutul relaţiei. Nu partenerii sunt magici ci ele, femeile. Iar vibratorul chiar le poate schimba în bine viaţa.





3. Să pui pe primul loc sexul poate fi un obiectiv bun, însă acest lucru poate implica multe riscuri. Unele persoane presupun că ceea ce ei văd este un comportmanet sexual normal, însă ceea ce pare un lucru obişnuit în filmele pentru adulţi, nu are acoperire şi în realitate. Gândeşte-te că în orice film sunt o mulţime de efecte speciale. Cel mai bine este ca tu şi partenerul tău este să vă creaţi propria lume sexuală, una în conformitate cu nevoile şi dorinţele voastre şi nu ale unui regizor de filme porno.




4. Uită de defectele tale. Aminteşte-ţi că el este fericit că se află acolo, alturi de tine – toţi bărbaţii sunt fericiţi când te dezbracă. În momentele de intimitate, un bărbat nu se gândeşte la defectele tale, este încântat să fie cu tine, aşa că ia conducerea, uită de defecte şi trăieşte momentul.




 5. Nu merge niciodată la o petrecere cu „intenţia” de  agăţa. Este povestea clasică pentru regretele de mai târziu. Du-te cu intenţia de a te distra alături de persoanele care îţi plac. Dacă ai norocul să faci şi amor cu atât mai bine. Bonus: dacă îţi muşti partenerul şi acesta rămâne şocat, fă un pas în spate. Concentrează-te pe citirea partenerului, aşa vei avea parte de un sex de calitate.




6: Înainte de orice, sexul înseamnă plăcere pentru tine şi nu doar pentru el. În al doilea rând, trebuie să ştii că cei mai mulţi dintre bărbaţii aflaţi la facultate, habar nu au unde este clitorisul localizat. Şi, de vreme ce bărbaţii nu şiu ce fac acolo jos, tu trebuie să-i înveţi cum s-o facă. Bineînţeles că trebuie s-o faci într-un mod drăguţ. Nu te jena să vorbeşti despre asta. Ghidează-i degetele Bărbaţilor le place să vadă o femeie care are orgasm. Odată ce a învăţat să te satisfacă, sexul va fi mult mai plăcut şi nici nu vei mai renunţa uşor la partenerul tău.







 7. Cheia unui sex oral de calitate este menţinerea unui ritm stabil. Rupe ritmul şi beneficiarul va fi distras. Dacă vrei să ţii ritmul este să te gândeşti la un cântec anume şi să-ţi mişti buzele după melodie. Poţi chiar fredona, acest lucru îi va spori lui plăcerea, te ajută să nu pierzi ritmul şi te ajută să te gândeşti şi la altceva în afara faptului că ai organul genital masculin în gură.

Vali Novacovschi

Daţi Cezarului ce e al Cezarului!
Nu pot să trec cu vederea peste faptul că în aceşti 2 ani am observat cum un fotograf a devenit......unul extraordinar! O ascensiune, vi-l prezint pe Vali Novacovschi, din Sibiu
îmi plac atât de mult fotografiile lui, mai ales landscap-urile, portrete cu grimase şi feeling-uri ce te încântă şi te îndeamnă să le tot priveşti.
Mă bucur să îl cunosc, şi sunt mândră că a evoluat atât de mult în arta fotografică.
 Foarte bine prietene!











Am ales câteva fotografii cu care Vali ma încântat:













Dragostea dansează...la bară

Urmăream zilele trecute o ediţie a emisiunii Oprah la Euforia tv (printre puţinele tv la care mă uit dealtfel) în care se vorbea despre cupluri: că al meu, că al tău, că al vostru. Oameni ce se iubesc, au copilaşi sau nu, au vise comune şi în nici un caz nu îşi pot imagina cum ar fi viaţa fără celălalt. Eiii, diferenţa apare în faptul că în unele din aceste cupluri a intervenit o mică pietricică la un moment dat care îl zgârie pe unul dintre ei pe creier şi ajunge să nu mai înţeleagă nimic din ce se întâmplă. Ce e de făcut atunci? Nu uitaţi, se iubesc! Nu se poate pune problema de separare sau mai ştiu ce alte gânduri distructive.




Concret, o ea şi un el, în relaţie de mult timp. El se milogeşte de ea să îşi pună în dormitor o bară de streaptease astfel încât ea să danseze pentru el, că să nu mai fie nevoit omu' să viseze la baruri de streaptease unde să îşi satisfacă un capriciu de moment (sau cine ştie?). Ea, consternată şi supărată, devine posacă şi agresivă, se înfurie şi pune piciorul în prag: nu şi nu, nu o să mă vezi pe mine făcând aşa ceva pentru tine, oricât te iubesc. El continuă cu rugămintea, ea nu şi nu, fiind convinsă că are dreptate. Între noi fie vorba, personajele erau o apariţie, ea supraponderală spre obeză, el micuţ şi sfrijit, oare cum ar fi arătat ea la bară dansând lasciv pentru el? Imaginaţia poate lua amploare acum… În final, publicul trebuia să voteze cine are dreptate. Unii spuneau că el, că măcar a fost sincer şi a cerut şi el satisfacerea unei pofte în cadrul conjugal (uite, vezi, nu s-a dus la altele). Alţii spuneau că ea are dreptate, căci nu poţi forţa un om să facă cu sila ceva în care nu crede… că ce-i mai jalnic decât o femeie plictisită care dansează la bară? Sincer, şi eu cred la fel…






De fapt ideea e: până unde mergem să acceptăm ciudateniiile celuilalt? Că un alt el alesese să doarmă afară pe verandă că să admire natura şi făcea asta şi la – 8 grade, alegând să îşi facă nevoile într-o găleată plină de zăpadă. Ea, alta ea, stătea în pat singură şi se întrebă ce o fi cu bărbatul ei de ajunge să aibă asemenea preferinţe?



Cred că fiecare dintre noi avem piticii noştri pe creier şi am putea fi priviţi la un moment dat că fiind nişte ciudaţi. Problema e când lucrurile astea afectează relaţia de cuplu şi celălalt deja se simte jignit, agasat, îndurerat sau frustrat. Păi da, căsnicia e un mare compromis, am mai auzit asta, însă când e vorba să îl facem, dăm din colţ în colţ. Nu toţi au înţelepciunea să pună cuplul pe primul loc şi nu propria persoană. Ce ne rămâne de făcut? Consiliere psihologică, lungi şi interminabile discuţii cu cel "de vină"?



Eu aş dansa la bară, nu dacă mi-ar cere, ci din iniţiativă proprie.....un dans ce incită, oare cât va face o bară din oţel?

melodiile ce le dansez cu plăcere: http://www.youtube.com/watch?v=OyrHIWLK7tI
http://www.youtube.com/watch?v=gCSs5QggRUk

http://www.youtube.com/watch?v=gg7MKbFyq88
and favorite http://www.youtube.com/watch?v=iPW_Pd89x08