Pitagora despre Misterul lui Psyche

 Misterul lui Psyche

Psyche a fost personificarea sufletului uman în mitologia greacă.

Eros și Psyche

Psyche era o tânără vestită pentru frumusetea ei care, datorită acestui fapt, și-a atras asupră-și gelozia Aphroditei. Pentru a împlini porunca unui oracol, părinții lui Psyche au părăsit-o pe un munte înalt, de unde - spunea oracolul - avea să vină s-o ia de nevastă un monstru înspăimântător. Într-adevăr, Psyche a fost luată de vânt și dusă într-un palat îndepărtat. Acolo, un necunoscut care n-o întâlnea decât noaptea și al cărui chip în felul acesta Psyche nu putea să-l vadă, a făcut-o soția sa și stăpâna unor bogății nemăsurate. Psyche a trăit astfel o vreme, fericită. Condiția acestei fericiri era însă ca ea să nu caute să vadă, niciodată, chipul soțului iubit. Împinsă de curiozitate, Psyche a încălcat însă legământul. Odată, noaptea, ea a aprins în taină un opaiț și la lumina lui a văzut, în locul unui monstru îngrozitor, cum bănuia, un tânăr nespus de frumos care dormea alături de ea. Zeul Eros - căci acesta are frumosul tânăr - mânios pe faptul că Psyche i-a încălcat porunca, a părăsit-o în acel moment, dispărând în văzduh. Cuprinsă de disperare, Psyche a pornit atunci să cutreiere lumea pe urmele lui. După multe căutări zadarnice, ea a poposit în palatul Aphroditei. Acolo, zeița cea geloasă a pus-o la multe încercări și trude până în ziua când, făcându-i-se milă de nenorocirea ei, zeul Eros, care o iubea totuși, a luat-o cu sine pe Psyche în ceruri unde, cu voia lui Zeus, a făcut-o nemuritoare, trăind veșnic alături de ea.

sursa: wikipedia




                        Învățând la istoria psihologiei am dat peste niște repere, povești, incursiuni în lumea lui Pitagora vis a vis de Misterul lui Psyche. Mi-a plăcut cum acest subiect, trecut prin școala pitagoreică, a încercat să evalueze în mod filozofic un subiect interesant.
  Pitagora a inițiat trepte în inițierea sa.


   Prima treaptă: regula tăcerii absolute
 În această etapă începe pregătirea (paraskeie) (cuvânt grecesc), care dura cel puțin doi ani și se putea prelungi până la cinci. Ascultătorii ( akoustikoi) erau supuși în timpul lecțiilor tăcerii absolute. Ei nu aveau dreptul să facă vreo obiecție maeștrilor și nici să comenteze lecțiile.

     Lor li se arată statuia unei femei, acoperită cu un văl lung, cu un deget pus la gură. Ea  era Muza tăcerii. Pitagora  nu credea că tinerii ar fi capabili să înțeleagă originea și sfârșitul lucrurilor. El se gândea cum să dezvolte la elevii săi, înainte de toate, facultatea primordială și superioară a omului: intuiția. El le dezvoltă tinerilor iubirea față de părinți apoi asimila ideea de părinte cu Creatorul (Dumnezeu). În această legătură constă Principiul Misterelor, al doctrinei oculte, și al întregii filosofii. Prima datorie a inițierii era să fie stăpânite patimile. 

 Treapta a doua : purificarea , numele, teogonia
 O zi fericită (ziua de aur) cum spuneau cei din Antichitate, era considerată aceea în care Pitagora îl acceptă pe novice în locuința sa și îl primea în mod solemn în rândul discipolilor. Curtea interioară a locuinței sale era rezervată credincioșilor, de aici și numele de ezoteric(cei dinautru) și exoteric(cei din afară) Principiile sale cuprinse știința misterioasă a numerelor și țelurilor divinei Psyche, personificare a sufletului omenesc.

    Pitagora îi numea pe discipoli matematicieni, pentru că învățatul său începea cu doctrina numerelor. În sanctuarul lui Pitagora erau reprezentate câteva muze care aveau nume ezoterice purtând simboluri specifice. Urania avea astronomia și astrologia, Polimnia avea știința sufletelor din viața de dincolo și arta divinației, Melpomene, cu masca sa tragică, știința vieții și a morții, a reîncarnării. Erau și 3 muze superioare: Caliope, Cleo și Euterpe ce prezidau știința omului sau psihologia cu artele sale corespunzătoare: medicina, magia, morala. Ultimul grup erau Terpsihora, Erato și Thalia, îmbrățișa fizica pământească, știință elementelor, a pietrelor, a plantelor și a animalelor.

 Deci ce este la origine umila Psyche? o suflare care trece, un germen care plutește, o pasăre bătută de vânturi, care emigrează dintr-o viață în altă. Sufletul omenesc.


  Care este locul divinei Psyche în viața pământească? dacă ne-am gândi cât de puțin, nu ne-am putea închipui ceva mai ciudat și mai tragic. De când se trezește, sufletul este încătușat de trup, pe măsură ce el se dezvoltă, simte crescând în el o lumina șovaielnică, ceva nevăzut și imaterial, pe care îl numește spiritul său, conștiința sa.