Dragostea dansează...la bară

Urmăream zilele trecute o ediţie a emisiunii Oprah la Euforia tv (printre puţinele tv la care mă uit dealtfel) în care se vorbea despre cupluri: că al meu, că al tău, că al vostru. Oameni ce se iubesc, au copilaşi sau nu, au vise comune şi în nici un caz nu îşi pot imagina cum ar fi viaţa fără celălalt. Eiii, diferenţa apare în faptul că în unele din aceste cupluri a intervenit o mică pietricică la un moment dat care îl zgârie pe unul dintre ei pe creier şi ajunge să nu mai înţeleagă nimic din ce se întâmplă. Ce e de făcut atunci? Nu uitaţi, se iubesc! Nu se poate pune problema de separare sau mai ştiu ce alte gânduri distructive.




Concret, o ea şi un el, în relaţie de mult timp. El se milogeşte de ea să îşi pună în dormitor o bară de streaptease astfel încât ea să danseze pentru el, că să nu mai fie nevoit omu' să viseze la baruri de streaptease unde să îşi satisfacă un capriciu de moment (sau cine ştie?). Ea, consternată şi supărată, devine posacă şi agresivă, se înfurie şi pune piciorul în prag: nu şi nu, nu o să mă vezi pe mine făcând aşa ceva pentru tine, oricât te iubesc. El continuă cu rugămintea, ea nu şi nu, fiind convinsă că are dreptate. Între noi fie vorba, personajele erau o apariţie, ea supraponderală spre obeză, el micuţ şi sfrijit, oare cum ar fi arătat ea la bară dansând lasciv pentru el? Imaginaţia poate lua amploare acum… În final, publicul trebuia să voteze cine are dreptate. Unii spuneau că el, că măcar a fost sincer şi a cerut şi el satisfacerea unei pofte în cadrul conjugal (uite, vezi, nu s-a dus la altele). Alţii spuneau că ea are dreptate, căci nu poţi forţa un om să facă cu sila ceva în care nu crede… că ce-i mai jalnic decât o femeie plictisită care dansează la bară? Sincer, şi eu cred la fel…

De fapt ideea e: până unde mergem să acceptăm ciudateniiile celuilalt? Că un alt el alesese să doarmă afară pe verandă că să admire natura şi făcea asta şi la – 8 grade, alegând să îşi facă nevoile într-o găleată plină de zăpadă. Ea, alta ea, stătea în pat singură şi se întrebă ce o fi cu bărbatul ei de ajunge să aibă asemenea preferinţe?



Cred că fiecare dintre noi avem piticii noştri pe creier şi am putea fi priviţi la un moment dat că fiind nişte ciudaţi. Problema e când lucrurile astea afectează relaţia de cuplu şi celălalt deja se simte jignit, agasat, îndurerat sau frustrat. Păi da, căsnicia e un mare compromis, am mai auzit asta, însă când e vorba să îl facem, dăm din colţ în colţ. Nu toţi au înţelepciunea să pună cuplul pe primul loc şi nu propria persoană. Ce ne rămâne de făcut? Consiliere psihologică, lungi şi interminabile discuţii cu cel "de vină"?

Eu aş dansa la bară, nu dacă mi-ar cere, ci din iniţiativă proprie.....un dans ce incită, oare cât va face o bară din oţel?

melodiile ce le dansez cu plăcere: http://www.youtube.com/watch?v=OyrHIWLK7tI
http://www.youtube.com/watch?v=gCSs5QggRUk

http://www.youtube.com/watch?v=gg7MKbFyq88
and favorite http://www.youtube.com/watch?v=iPW_Pd89x08