Cugetări

Iubirea...este considerată poate cel mai vechi, frumos si temeinic sentiment pe care îl poate nutri cineva. De cele mai multe ori se naşte din neant sau dintr-o pură întâmplare, dar poate ajunge să fie veşnică şi extrem de expansivă. 

Din afirmaţia „iubirea e din altă lume” se poate traduce faptul că iubirea provine din înalturi, aparţinând unor culmi cât se poate de îndepărtate şi prezenţa ei pe acest pământ este uşor întâmplătoare, ea reuşind să răzbată orice dimensiune a existenţei şi orice ramură a timpului. Iubirea izvorăşte din vremuri străvechi, de pe timpul lui Amor, Zeul Dragostei. Iubirea, în special cea adevărată, „se iveşte din senin” deoarece puterea destinului este colosală şi acest destin este acela care decide totul în viaţa unui om. Sunt mulţi oameni care cred în această voinţă ce hotărăşte în mod fatal şi irevocabil ceea ce se petrece în viaţa unei fiinţe şi de aici a izvorât ideea cum că iubirea ar apărea pe neaşteptate dar, concomitent, în momentele când ai mai multă nevoie de ea.  

Dragostea apare „fără să ştii de ce”, adică fără a avea un motiv întemeiat pentru care ar vrea să se facă simţită. Singurul prilej de ivire a iubirii este atunci când sufletul simte că ar fi necesar acest sentiment pentru a face viaţa unui om mai deosebită şi pentru a-şi face „existenţa” mai frumoasă. De cele mai multe ori, dragostea este asemuită cu patima, şi de aceea, probabil că apare fără a poseda un argument anume, ci doreşte să însenineze existenţa unei persoane.

Ibostea „se dă pe faţă” datorită faptului că nu are o scuză prin care ar putea să se ascundă. Este sentimentul care ar trebui în primul rând, demonstrat persoanei faţă de care te încearcă acest simţământ şi, în cel de-al doilea rând, dacă doresţi, se poate arăta chiar şi întregii lumi. Pe de altă parte, iubirea, se consideră un sentiment uşor de înţeles dar foarte greu de explicat şi se poate justifica doar prin fapte mici, fiindcă acestea dau sentimentele mari.

Amorul răsare „fără ca să ştii cum, şi te duce fără ca să ştii unde” denotă ideea prin care, cu ajutorul acestei pasiuni, se poate ajunge în locuri, de unii, doar visate şi dificil de imaginat. Prin iubire, se poate atinge apogeul în orice bransă a vieţii umane şi se poate tinde spre cea mai inaltă creastă al oricărui subiect existent pe perioada sălăsluinţei. De asemenea, iubirea semnifică ajutor reciproc şi din cauza aceasta, se pot crea situaţii în care o persoană îşi duce sufletul cel iubit în spaţii la acesta doar aspiră, nesperând  a le atinge vreodată.

Iubirea este suprema lege a universului: lege misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale, de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre. Iubirea mai este şi o pasiune, o flacără, purtând în ea, indiferent de este durabilă sau nu, ca şi propria noastră condiţie umană, şi moarte şi viaţă. Sigurul mod de a simţi lumea este prin intermediul iubirii, cu ajutorul instinctului acesteia.

Cea mai adevărată lege este aceea a iubirii, iubirea care conduce omenirea iar în focul ei şi fierul cel mai tare se înmoaie. 

Pentru 15 minute am avut "ouţe"

Zilele acestea am avut parte de tot felul de " ciudăţenii" ale naturii, a firii omului dar ce vreau eu să scriu defapt este despre o întâmplare. Ieri pe când ţineam locul mamei mele la serviciul ei, a venit un domn să verifice un ceas de curent de acolo. La firmă erau şi doi câini, de care vă zic sigur că nu îi cunosc, abia ce mă împrietenisem cu o "puricoasă" mică, iar celălalt câine fiind un câine de talie înaltă. Bun, s-a dat omul jos din maşină şi câinii au lătrat la el, dar foarte puţin , nu suficient cât să se sperie. Eu vă zic din start că îmi este foarte teamă de câinii pe care nu îi cunosc, fiind şi o femeie micuţă şi slabă, mă simt neputincioasă în faţa latratorilor.
    Să nu deviez de la subiect, deci, omul în momentul acela a strigat la mine şi a intrat repede în maşină. Eu mă duc ascultătoare către maşină să văd ce vrea omul. Mă întreabă: " Muşcă câinii?" eu îi răspund: "Nu muşcă, au lătrat la roţile maşinii dvs. , nu sunt ai mei dar de azi dimineaţă mie nu mi-au făcut nimic" , apoi am vrut să mă îndepărtez de maşină şi să intru înăuntru, dar omul strigă ca disperatul să nu îl părăsesc acolo că el are treabă, că trebuie să verifice un ceas de curent. Mă uit uimită şi întreb: " Păi ce aţi dori ca eu să fac?" , el se uită înspre mine cu o privire de copil speriat care îşi caută părintele, " Vreau ca să mă aperi de aceşti doi câini!"
   WOW, am strigat la câini să plece, într-un minut s-au făcut nevăzuţi dar omul acesta speriat, cu privirea aceea de copil îmi zice: " Eu te ţin de mâna sau de bluză până ajungem la ceas şi acolo îmi ţii spatele" WTF????????? când am auzit mă abţineam să nu râd, şi eu care credeam că sunt o fricoasă care are nevoie de un Hero.


 Am stat să îmi apar "omul-copil" până a terminat ce avea de făcut, era un bărbat ce tremura tinandu-mă de mâna.......

Pasiv-Agresiv

Dacă data trecută am scris despre bărbatul Amorez, acum aş vrea să vă zic câteva lucruri despre un alt tip, şi anume, Bărbatul Pasiv-Agresiv. Sunt acei bărbaţi Mânioşi Tăcuţi, care niciodată nu se împotrivesc activ ( atenţie activ am zis!) în schimb vă pot scoate din minţi. Un motiv pentru care comportamentul lor este atât de enervant pentru cei din jur este faptul că nu putem stabili exact ceea ce fac decât dacă le cunoaştem modul de a acţiona. Nu puteţi spune: " Nu ridică tonul atunci când discutăm" sau "Nu sparge vase atunci and avem o ceartă" - cel puţin nu cât eşti acolo cu el. E un expert în a vă enerva, în a vă face viaţa mizerabilă în a provoca nenumărate dureri de cap fără să dea multe semne vizibile de mânie sau chiar deloc. Parcă o văd pe o profesoară de a mea cum ne pune o imagine mare cât China cu două mutre de Pasivi-Agresivi. Principalele lui strategii de supravieţuire sunt: opoziţia pasivă, supunerea aparentă ( ce vulpe e ăsta, măi frate!) evitarea şi ocolirea regulilor.

  Cum arăta un asemenea bărbat:
   - Se opune pasiv în efectuarea sarcinilor
   - Se plânge că ceilalţi nu îl înţeleg
   - E bosumflat şi caută motive de ceartă
   - Critică şi dispreţuieşte persoane cu autoritate
   - Îşi exprimă invidia
   - Exagerează şi plânge în continuu
   - Are o atitudine permanent negativă
   - Uită intenţionat să facă ceva


 Tocmai citisem undeva despre TPPA- tulburare de personalitate pasiv-agresivă, despre faptul că se zbat între dorinţa de a se manifesta sfidător şi conştientizarea faptului că trebuie să îşi ţină în frau resentimentele.


  Dacă te-ai hotărât să te îmbarci într-o relaţie cu un asemenea bărbat atunci ai următoarele opţiuni:
   1. Să înveţe să fie proactiv, ghidează-l către anumite cursuri.
   2. Să încerci să îl ajuţi prin mersul la un specialist pentru consiliere ( atenţie că ei nu prea acceptă sugestile)
  

  Întrebaţi-vă: Îl iubesc?
                Cât de mult sunt dispusă să investesc?            
                Ce iubesc la el?
                Pot fi eu însămi?
                Care este relaţia mea ideală? ( dar într-un mod realist)

Mult succes!

Amorezul

Cred că fetele au plecat de atâtea ori supărate din cauza unor bărbaţi dulci şi totuşi rai, peste tot în jurul meu femeile se plâng că nu înţeleg cum un bărbat simpatic nu are ochi doar pentru ele?! " E ridicol" exclamă o prietenă de a mea. Eu cred că ele nu pot înţelege prefaţa şi contextul acestui bărbat, că deh! fiecare bărbat are aşa ceva....dedesubturi şi ce ar vrea el să arate.  Vă place acest Amorez sau nu? întrebarea importantă e......ce vă doriţi voi?  Dacă sunteţi femei hotărâte care vor să de-a cu zarul la acest joc de noroc ar trebui să ştiţi nişte reguli, aspecte şi apoi să vă mai puneţi întrebarea de mai sus, a doua oară....


      Amorezii sunt rezistenţi la schimbare. De asemenea se încăpăţânează să ascundă adevărul. Partenerul vă poate spune o poveste minunată, care rămâne totuşi doar un basm. V-aţi alege cu mai mult dacă aţi citi o carte de Fraţii Grimm, yep, aşa e! Există şi un avantaj lângă un Amorez, vă spune exact ce doriţi să auziţi! Eu cred că pentru fetele cu o scăzută stimă de sine ar fi chiar indicat un asemenea bărbat!!!! Totuşi dezavantajul e că s-ar putea să îl credeţi :).
      Amorezii sunt, indubitabil, atrăgători, interesanţi şi au experienţă sexuală. Nu sunt fideli, loiali, sau responsabili. Deşi multe relaţii supravieţuiesc destul de bine unei infidelităţi, relaţiile repetate sunt o condamnare la moarte. Amorezii sunt enervanţi din cauza surplusului de testosteron şi a obsesiei faţa de cuceriri.
      Deobicei el este:
  - Atrăgător
  - Elegant
  - Subtil
  - Educat
  - Inteligent
  - Interesant
  - Convingător
  - Nesigur ( cred că mai degrabă nesigur pe el, de asta şi face atâtea cuceriri)
  - Ştie să mintă ( frumos :) )
  - Relaţii de scurtă durată
  - Iresponsabil într-o relaţie
  - Flirtează ca un profesionist! ( hmm Gigele dai şi mie o lecţie? )
    

 Ca replici când sunt constrânşi au ceva de genul : "Eu sunt fidel dar tu mă sufoci!"   .........aplică învinuirea, o tehnică de manipulare folosită de acest gen de bărbat.
El încearcă în acel moment să exploateze sentimente negative pentru a intimida femeia. Deci fetelor ce părere aveţi? Ohooooo şi sunt mai multe feluri de bărbaţi, poate mă apuc să enumăr genurile în alte articole.

 În concluzie sunt două opţiuni:
  1. Îl acceptaţi aşa cum e.
  2. Căutaţi o relaţie mai echilibrată.


Amorezul poate fii o adevărată provocare pentru acelaşi gen de femei. Ei tind să distorsioneze mult realitatea creând o lume doar a lor, ce nu e neapărat urâtă, o iluzie plină de pasiune.

cele de mai sus nu se bazează pe anumite persoane, eu mă refer la toţi bărbaţii de acest gen din întreaga lume, cu scopul ca femeia de lângă el, să aleagă pentru ea, dacă îl alege, să fie mai înţelegătoare şi neapărat iertătoare.

Pentru colegii mei ( sunt in deadline si eu)

Analiza de itemi 
 Consistenta interna (Cronbach alfa)
 Introducere în analiza de itemi. Una din conditiile fundamentale a unui instrument de evaluare psihologica este aceea de a fi sigur si consistent.  Exprimat cu alte cuvinte, aceasta însemna ca itemii din care este constituit (întrebari sau sarcini de alta natura) sa contribuie la constituirea semnificatiei unui construct psihic anume: scala unui chestionar, scorul la o caracteristica psihica de performanta, etc. În mod practic si direct exprimat, un instrument este sigur si consistent atunci când itemii din care este compus coreleaza, fiecare dintre ei, cu rezultatul aditiv al tuturor itemilor (scala, scorul global).

Foarte adesea, atunci când se lucreaza la elaborarea unui test psihologic, itemii nu functioneaza asa cum ne-am fi asteptat. În unele cazuri constatam confuzii si imprecizii în întelegerea lor, alteori sunt prea usori sau prea dificili. Dincolo de corectiile concrete care se pot face (modificari de cuvinte, eliminarea negatiilor, etc.) exista proceduri statistice care permit o analiza sistematica a itemilor si care ajuta la ameliorarea caracteristicilor psihometrice ale unui test. Aceste proceduri, cunoscute sub numele de "analiza de itemi". Dat fiind faptul ca în acest caz se analizeaza mai multe variabile simultan, analiza de itemi face parte din statistica multivariata.

Analiza de itemi în sprijinul consistentei interne si fidelitatii Întrebarile unui chestionar sau itemii unui test de performanta sunt conceputi pentru a masura un anumit atribut (atitudine, factor, comportament, cunostinta). Consistenta interna se defineste ca proprietatea itemilor de a corela cu "scorul global" al testului sau scalei din care face parte. Din moment ce toti itemii trebuie sa reflecte un anumit atribut, ei trebuie sa manifeste o varianta comuna, sa coreleze unii cu altii si, în acelasi timp sa coreleze fiecare individual cu scorul care reflecta atributul respectiv.

Corelatia dintre un item si scorul total, din care se omite acel item, ne ofera o indicatie cu privire la relevanta itemului respectiv pentru rezultatul global al testului. Atunci când fiecare item este relevant, putem spune ca testul respectiv este are "consistenta interna". O alta fateta a consistentei unui instrument este siguranta sa în aplicari repetate. Ea poate fi descrisa ca stabilitate a scorului atunci când acel instrument, sau o forma alternativa echivalenta, este aplicata acelorasi subiecti. Fara a fi singura procedura statistica utilizabil în astfel de situatii, coeficientul Cronbach alfa este de departe cel mai cunoscut dintre toate, fiind utilizat ca un indicator al preciziei de masurare a unui test, al consistentei interne si fidelitatii unui instrument psihologic.

În mod normal, valoarea indicelui Cronbach alfa tinde sa creasca pe masura ce numarul itemilor creste. Utilizarea unor teste cu muti itemi este neconvenabila din mai multe motive. Unul dintre acestea este timpul consumat cu aplicarea lor, altul, poate fi inutilitatea de a pastra itemi a caror contributie la scorul global este nula, mica sau, dimpotriva, merg în alta directie decât acesta. Identificarea si eliminarea acestor itemi, ori modificarea lor în spiritul atributului masurat, este unul dintre obiectivele analizei de itemi. Ea are un caracter recursiv, cu evaluari succesive ale relatiilor dintre itemi si dintre itemi si scorul global, si operarea selectiei itemilor în functie de relatia lor cu acesta. Criteriul de baza pentru aceasta operatie este valoarea indicelui Cronbach alfa, care are o plaja de variatie între 0 si 1. O scala, pentru a fi considerata consistenta, trebuie sa atinga o valoare cât mai aproape de 1, nivelul de 0.70 fiind acceptat ca prag limita de catre cei mai multi cercetatori.

Oricum, valoarea lui Cronbach alfa nu poate fi mai mica de 0.60. Utilizarea improprie a analizei de itemi Atunci când o scala este utilizata pentru a masura cunostinte asupra unui anumit subiect, pentru alt scop decât cel de selectie sau evaluare comparativa între indivizi, utilizarea indicelui Cronbach alfa nu este adecvata. O valoare redusa a acestuia nu poate însemna ca itemii nu masoara un anumit tip consistent de cunostinte (fapt incontestabil din moment ce fac parte dintr-un univers de cunoastere bine definit) ci mai degraba ca subiectii au raspuns la întâmplare.

Mai departe, în cazul în care raspunsurile la o anumita întrebare sunt corecte pentru cea mai mare parte a subiectilor, sau pentru toti, desi am fi tentati sa apreciem acest fapt ca o expresie pozitiva a "corelatiei itemului cu scorul global", avem de a face mai degraba cu un item prea usor, care nu este suficient de discriminativ pentru a fi pastrat. Chiar si în acest tip de situatii, totusi, analiza de itemi poate fi folositoare ca modalitate de identificare a itemilor gresit formulati, a celor nerelevanti, sau, pur si simplu pentru a scoate în evidenta erorile tipice pe care le fac subiectii la anumite întrebari. Analiza de itemi cu SPSS Procedura de analiza se lanseaza din meniul Statistics-Scale-Reliability Analysis..., care deschide urmatoarea caseta de dialog: Variabilele care contin valorile itemilor de analizat vor fi trecute în lista Items.

 Atentie, variabilele trebuie sa contina valori care exprima semnificatia raspunsului în raport cu scala globala, si nu raspunsul efectiv al subiectului. De exemplu, daca variantele de raspuns sunt codificate cu 1, respectiv 2, pot exista întrebari pentru care varianta "1" aduce un punct la scala iar varianta "2" aduce zero puncte la scala. Într-o asemenea situatie, pentru analiza de itemi valorile codificate de raspuns vor fi transformate în valori corespunzatoare (0 si 1). În acelasi mod se va opera si pentru itemii care au mai multe variante de raspuns, cum este cazul scalelor de tip Likert.

Codurile conventionale ale variantelor de raspuns vor fi transformate în valori, în functie de semnificatia contributiei lor la construirea scorului global. În lista Model se poate alege unul dintre urmatoarele modele de analiza: - Alfa. Calculeaza Cronbach alfa care pentru date dihotomice este echivalent cu coeficientul Kuder-Richardson 20 (KR20) - Split-half. Pentru corelatia dintre forme paralele, coeficientul de fidelitate Guttman, coeficientul Spearman-Brown, coeficientul alfa pentru fiecare jumatate. - Modele Gutman.


 Coeficientii lambda, de la 1 la 6 - Modele paralele si strict paralele. Testele pentru gradul de corespondenta (goodness-of-fit), varianta comuna, si alte caracteristici ale raporturilor dintre itemi. Pentru analiza de consistenta interna se alege modelul Alfa. În continuare, se fac setari de analiza prin deschiderea casetei Statistics: În zona Descriptives se vor bifa optiunile: - Item (analiza fiecarui item separat); - Scale (analiza scorului global) - Scale if item deleted (analiza scorului fara contributia unui anumit item) În zona Inter-item se va bifa Corelations, pentru a obtine matricea de corelatii dintre itemi. Summaries permite calcularea unor indicatori descriptivi pentru fiecare dintre itemii analizati (media, varanta, covarianta, corelatii) În practica, bifarea optiunilor marcate pe caseta din imaginea de mai sus ofera informatiile cele mai importante pentru analiza itemilor unui test. Celelalte optiuni sunt explicitate în Help-ul casetei si pot fi utilizate pentru o analiza mai rafinata a datelor. În continuare vom analiza un set de 10 itemi ipotetici, alesi doar în scop didactic. Pentru o scala reala acest numar ar fi cu totul insuficient.

Ca regula generala, numarul itemilor din faza de dezvoltare a unui astfel de instrument ar trebui sa aiba cel putin dublul numarului de itemi pe care îl preconizam la final. si aceasta pentru ca analiza de itemi este un proces reiterativ care are drept scop selectarea itemilor adecvati pentru constituirea unei scale cu cel mai ridicat nivel de consistenta interna posibila. Rularea procedurii, cu setarile de mai sus ne ofera urmatoarele categorii de informatii: Un tabel cu indicatori descriptivi, media si abaterea standard a itemilor. Analiza valorilor permite evidentierea tendintei centrale si a împrastierii raspunsurilor pentru fiecare item în parte.

 Matricea de intercorelatii a itemilor ofera o imagine a gradului de asociere dintre itemi. Valorile sunt utile, pe de o parte pentru a sesiza itemii care tind sa aiba relatii negative cu ceilalti, fiind un semn al unei posibile probleme de construire respectivilor itemi. Din tabelul alaturat rezulta ca itemii i_02 si i_03 tind sa se asocieze negativ cu majoritatea celorlalti itemi. Pe de alta parte, valori extrem de ridicate ale unor corelatii, aproape de 1, ar putea sugera ca itemii respectivi prezinta un grad de similitudine care nu justifica utilizarea lor în aceeasi scala (ar putea fi, de exemplu itemi formulati extrem de asemanator). Un set de indicatori statistici descriptivi la nivelul întregii scale. În fine, cea mai importanta dintre categoriile de informatii, tabelul relatiilor dintre itemi si scorul global. Doua dintre coloanele alaturate au o importanta particulara: Corected Item-Total Correlation (corelatia dintre item si scorul global) si Alpha if Item Deleted (valoarea lui Cronbach alfa, daca respectivul item ar fi eliminat). Daca privim prima dintre aceste doua coloane, observam ca doi dintre itemi (i_03 si i_09) au corelatii negative cu scorul global. Cu alte cuvinte, ei nu aduc informatie utila în raport cu atributul masurat ci, dimpotriva, merg într-o alta directie decât acesta. În primul rând trebuie sa verificam daca valorile itemului respectiv au fost corect codificate. Daca da, atunci singura solutie posibila este eliminarea itemilor în cauza. Observam, de asemenea, ca itemul i_02 are o corelatie extrem de mica cu scorul global (0.015).

 Contributia sa la scorul global este extrem de mica. Cu alte cuvinte, nici nu strica dar nici nu ajuta. Pe ultima linie a imaginii gasim valoare lui Cronbach alfa, care este 0.457, o valoare care este modesta în raport cu nivelul necesar (0.70) dar care poate fi crescuta prin eliminarea itemilor nepotriviti, în primul rând a celor care coreleaza negativ cu scorul global. Urmatoarea faza este reluarea prelucrarii, cu eliminare itemilor negativi. În general nu este recomandabila eliminarea mai multor itemi simultan, dar itemii negativi pot fi scosi fara remuscari. Iata care este rezultatul eliminarii itemilor 3 si 9 asupra consistentei interne: Ca urmare a noii iteratii, se observa ca itemul i_02, care anterior avea o corelatie pozitiva dar extrem de mica, a dobândit o corelatie negativa cu scala. Ca urmare, va fi eliminat.

În orice caz, chiar si itemii pozitivi, care au corelatii cu scala mai mici de 0.1 nu trebuie pastrati, pentru simplul motiv ca nu contribuie la constructul psihologic vizat, fiind doar consumatoare de timp în aplicarea instrumentului. De altfel, se si observa ca prin eliminarea acestui singur item, valoarea lui Cronbach alfa creste la 0.75. Se reia prelucrarea fara itemul i_02 si se obtine urmatoarea configuratie de rezultate: Datele indica o valoarea Cronbach alfa de 0.757. În plus, daca privim ultima coloana de cifre, vedem ca prin eliminarea oricarui item nu am obtine o valoare mai ridicata decât aceasta. Cu ocazia iteratiilor succesive, se vor elimina mai întâi itemii având o corelatie negativa cu scorul global, iar apoi cei cu corelatii mici, nerelevante. Cu cât avem mai multi itemi în aceasta faza, cu atât avem posibilitatea sa pastram itemi care coreleaza mai intens cu scala si, deci, sa atingem un nivel mai ridicat de consistenta interna. Este de la sine înteles ca în cazul în care construim un instrument ale carui întrebari se adreseaza unor "scale" diferite, consistenta interna se va evalua separat pentru setul de întrebari corespunzator fiecarei scale. O scala "consistenta intern" ne ofera garantia ca întrebarile instrumentului nostru "merg împreuna", masoara acelasi "construct" psihologic. Atentie, însa, acest lucru nu ne permite înca sa afirmam ca masoara exact ceea ce n-am propus sa masoare. Aceasta problema va fi rezolvata ulterior prin studii de validare. Asa cum concluziile studiilor statistice sunt mai sigure atunci când sunt efectuate pe esantioane mai mari, acelasi principiu se aplica si în cazul constructiilor scalelor: cu cît mai multi itemi cu atât mai bine pentru consistenta scalei.

 Numarul itemilor necesari pentru a completa o scala care nu a atins valoarea acceptabila a indicelui Cronbach alfa poate fi estimat cu ajutorul formulei Spearman-Brown: Unde αx este valoarea curenta a lui Cronbach alfa αk este nivelul dorit al lui Cronbach alfa k este factorul de multiplicare a scalei pentru a se obtine αk Într-un mod similar, se poate estima valoarea lui Cronbach alfa (αk) care ar fi atinsa pornind de la un anumit nivel calculat al acestuia αx si un anumit factor de multiplicare al numarului de itemi (k): Exemplu: Avem o scala cu 20 de itemi si αx=0.50 Câti itemi ar trebui adaugati pentru a atinge un nivel α de 0.70? Deci pentru a atinge un α de 0.70 va trebui sa avem o scala de 20*2.33≈47 itemi, ceea ce înseamna ca ne vor mai trebui 27 de itemi pe lânga cei 20 deja existenti (estimare valabila pentru situatia în care noii itemi ar avea aceeasi corelatie inter-itemi cu cei deja existenti). Pentru acelasi caz, cu cât ar creste α daca am adauga 30 de itemi: k=(nr. itemi initiali+nr. itemi noi)/nr. itemi noi=(20+30)/20=2.5 Desigur, se presupune ca noii itemi adaugati vor fi la fel de "buni" ca si cei deja utilizati. De aceea este posibil ca rezultatul formulei sa fie o estimare usor optimista dar nu mai putin utila.

Vitas, o melodie din suflet...adunand cioburile sparte ale altor suflete

ploaie

Şi noi avem super-eroi!

     Toţi suntem axaţi pe super eroii din filme, eroii din scenele repetate de cel puţin 10 ori, avem eroi în mintea noastră şi imaginaţia fiecărui contribuie la caracterizarea simplă sau mai complexă a unui erou. În ultima perioadă am privit dincolo de acele filme, de acele scene repetate şi am observat că noi avem super-eroi printre noi, suntem prea concentraţi pe filme ca să le dăm atenţie dar într-o zi.....aproape toţi îi vom vedea. Sunt acei oameni îmbrăcaţi în roşu, cu geanta de seringi după ei, în maşina aceea roşie, şi zgomotoasă atunci când porneşte sirena, ei sunt Paramedicii de la SMURD!

 Ei sunt super-eroii nostrii!

  Cine sunt şi cu ce se ocupă? Paramedicul sau lucrătorul pe ambulanţă acordă servicii de prim ajutor calificat în cazul victimelor accidentelor şi dezastrelor naturale sau acelora a căror viaţă este în pericol din alte motive, sau celor care au urgenţe medicale şi solicită transport imediat la spital. Aşa numitul para-medic prestează toate activităţile medicale de salvare.
    Zilele trecute am discutat cu un asemenea om, şi m-a inspirat, am observat ca dincolo de omul simplu din faţa mea se află o inimă ce bate pentru restul oamenilor, mi-a spus că iubeşte oamenii, mi-a spus cât contează pentru el salvarea unui om şi am citit într-un final pe blogul lui, sentimentele şi dorinţa de a salva un puşti într-un accident de motor...atunci am realizat că şi noi avem super-eroi.

De ce se scarpină bărbaţii la ceafă când intră într-o benzinărie??

Stăteam azi în benzinărie, şi aşteptând în spatele unei maşini observ ceva: Un bărbat care se îndreaptă către uşa benzinăriei, înainte de a-i se deschide uşa electronică îşi duce mâna la ceafă şi se scarpină, nimic neobişnuit până când apare un al doilea bărbat care face tot acest gest.
           WTF? zâmbeam singură încercând să înţeleg acel gest, dar nu s-a oprit momentul aici. Cireaşa de pe tort a fost când a apărut al 3-lea bărbat,... în faţa uşii îşi duce hotărât mâna la ceafă şi se scarpină. Am uitat şi să mai bag motorină, am uitat de toate, în capul meu exista doar întrebarea: De ce se scarpină bărbaţii la ceafă când intră într-o benzinărie??
  Chiar aştept răspuns şi eventual mai caut eu un răspuns, într-o zi voi afla de ce. O zi bună!

Miros de ploaie

Cum ploaia şi-a făcut apariţia, m-am gândit să postez o cugetare de a mea din toamna trecută:




Într-o seara specială de noiembrie, ploaia dă veste că ultimele picături ale ei vor să facă ,, the end-ul,, toamnei care oricum s-a cam obrăznicit şi a pus stăpânire pe biata iarnă! Vai de mine nu îi mai zic biată, că nu am de ce, mai degrabă greoaie....Am ieşit în curte, nu m-am săturat de ploaie, atunci am înaintat câţiva paşi până la poarta ce delimitează domeniul public de cel privat. Ies, nimeni pe stradă! Uraa profit de ploaie! Cu o mişcare înceată îmi ridic privirea în sus şi privesc.....picuri mari de ploaie îmi atingeau faţa delicat că într-un dans al dragostei, senzual, totodată perspicace...delicat gust o picătură ce tocmai îmi picase pe buze, avea aşa un gust de tandreţe, a celui mai fin caşmir din lume, simţul îmi sugera în mintea mea sălbatică, picătura, că am atins cea mai suavă apă pe care am gustat-o vreodată! Închid ochii şi trag aer în piept..îmi plăcea faptul că nu voiam nimic altceva decât să stau în ploaie, surloaie de apă îşi făcură loc pe gâtul meu ce îmi străbăteau pieptul ca nişte râuri proaspete abia ieşite din pântecul muntelui.
Ce mai conta cămaşa mea de noapte, era leoarcă, îmbibată cu cea mai fină apă, ma surprins ,,feelingul,, ce ţi-l dă satinul şi broderia de mătase când sunt ude şi reci în acelaşi timp! ştiu sunt nebună! sau poate nu, poate am experimentat un fel de îmbrăţişare rece cu natura, un moment unic ce îl voi păstra adânc în inima mea! NU, nu am răcit, sunt chiar bine! Eram sătulă de îmbrăţişările calde şi această îmbrăţişare rece mă făcu să tresar, să revin la viaţă...ca un înveliş ma acoperit ploaia draga de ea! Am adorat faptul că în ciuda fiorilor reci simţeam o plăcere, era un extaz al senzualităţii pe care nu îl întâlneşti mereu....şi mai ştiu ceva: Acum poate să vină Iarna!




dar acum....inca imi place vara!

Tu cum ai de gând să scrii filele cărţii tale?

      Mi se pare o comparaţie potrivită. Am văzut multe cărţi care au fost inspirate din realitate. Am văzut multe cărţi transpuse în filme. Cred că viaţa este o carte pe care te apuci să o scrii treptat. Nu poţi scrie toată cartea imediat. Nu va fi o carte prea interesantă. O carte ca să fie interesantă trebuie gândită pas cu pas şi fiecare cuvânt să aibă coerenţă. La început poveştile sunt ca de obicei plictisitoare, parcă tatonează terenul. Suntem toţi nişte scriitori împiedicaţi printre cuvinte. Vrem să spunem multe dar începutul este mereu mai anevoios. Cuvinte multe care nu prea spun multe.

 

          Cărţile încep prin pagini goale, aruncă apoi câteva idei superficiale care apoi într-un final prind contur. Devenim interesanţi, avem ceva de spus, iar cartea noastră chiar devine atractivă. Uneori povestea se poate termina exact când devine interesantă sau se poate termina înainte de a deveni interesantă. Unii scriitori sunt talentaţi, alţii nu. Bineînţeles că sunt destule poveşti care au un final într-un moment aşteptat de toată lumea. De cele mai multe ori o carte se termină prin a recapitula conţinutul cărţii. Are un cuprins bine structurat. Unele cărţi au această ordine la început.

Cam aşa sunt şi vieţile noastre. Nu poţi scrie povestea unei vieţi foarte repede. 

Dacă vrei să fie o viaţă frumoasă şi fericită trebuie să trăieşti din plin. Fiecare faptă a ta trebuie gândită pas cu pas şi trebuie să ai coerenţă în decizii. La început vieţile noastre sunt plictisitoare. Dormim, mâncăm ,bem şi iar dormim. Din când în când plângem când nu ne convine ceva şi suntem egoişti. Suntem oameni în devenire care îşi caută propria persoană. Când creştem, aflăm cine suntem şi începem să măzgălim în cartea vieţii noastre.

 

Vieţile noastre o iau încet de la acţiuni banale ca joaca şi primele informaţii ale clasei întâi şi până la marile decizii ale vieţii. Uşor uşor umplem pagini de amintiri şi ne creem propia poveste care devine interesantă sau nu în funcţie de cum trăim viaţa. Uneori viaţa se termină când devine mai interesantă, alteori nu apucă să devină interesantă, iar alteori are finalul pe care toată lumea îl aştepta.

Apoi, la finalul vieţii, oamenii îşi reamintesc tot ce au făcut în viaţă şi îşi fac acel cuprins al vieţii. Unii oameni îşi structurează atenţi viaţa de la început şi nu se abat de la planuri până la sfărşit. Aşa suntem noi. Unii scriitori buni, alţii mediocrii. Unii ştim să trăim viaţa, alţii nu ştiu să o trăiască…

Tu cum ai de gând să scrii filele cărţii tale?

Zâmbetul este accesoriul meu

Zâmbetul este o curbă care face totul drept,este ca o pată de culoare într-o cameră albă.Singurul lucru pe care nu ţi-l poate lua nimeni pentru că este natural şi este numai al tău.
    M-am trezit de dimineaţă,m-am uitat pe geam şi am spus:
,,Dragul meu soare,astăzi nimic nu mă va opri să zâmbesc,pentru că zâmbetul meu este tot ce am mai de preţ''. Am ieşit din casă cu zâmbetul pe buze şi cu privirea senină chiar dacă nu mi se întâmplase nimic deosebit.Pot spune că este adevărată vorba ''cu un zâmbet poţi cuceri lumea''.De la vânzătoarea de la magazin până la bunica prietenei mele,toţi mi-au zâmbit înapoi.Ştiţi cât este de minunat să vezi că faci oamenii să zâmbească doar pentru că tu zâmbeşti? Ştii că nu ai depus nici un efort şi totuşi ai făcut atâtea persoane să se simtă bine măcar pentru câteva secunde,cât au zâmbit.


Ştiaţi că dacă cineva este supărat,iar tu îi zâmbeşti în timp ce vorbeşti cu el se va simţi mai vesel? Este ca atunci când cineva ţipă,iar tu începi să îi vorbeşti în şoaptă. Inconştient va coborî tonul.
  Zâmbetul este singurul care poate ascunde mai multe emoţii,sentimente,dar este apreciat de toată lumea.   Există zâmbetul timid care ascunde o o fire ruşinoasă,zâmbetul îndrăzneţ este cel care ascunde în general siguranţa de sine,zâmbetul trist ascunde o durere,iar zâmbetul copilăros de obicei ascunde puritate.Indiferent ce fel de zâmbet este,are o influenţa asupra tuturor.Îi face pe cei de lângă tine să se simtă în siguranţă,iar pe tine să radiezi.Orice vorbă caldă,sau orice gest fin ,toate sunt înţelese altfel când sunt însoţite de un surâs.
    Nu ne costă nimic,hai să ne oferim în primul rând nouă acest mic gest, şi în al doilea rând celor din jurul nostru.Cu un râs fără sunet putem oferi atât de multe...Trebuie doar să vrem.

Vis

De pe vremea când postam pe un site de femei:


Mi-am lăsat perdeaua albastră să reflecte de dimineaţă în lumina soarelui, mă ridic curioasă din pat să o ating, văd cum îmi face cu ochiul. Nu ajung la ea, e mult prea departe, e ţesută cu multe dorinţe şi rugi de seară iar ziua îşi fâlfăie broderia pentru a-mi captiva atenţia: ,, Hai, atinge-mă...."
           Întind mâna şi tot aşa o retrag deziluzionată, de ce nu pot să ajung la perdeaua albastră? de ce e aşa departe şi totuşi aproape de mine, de mintea-mi-nclestata de chibzuinţă şi dor.
    
         O rog să mă lase să o ating şi îmi spune : ,, Nu e încă timpul, draga mea!"

   De câte ori năprasnicul şi-a pus amprenta asupra mea, l-am ascuns după perdea, dar nu am atins-o, doar mi-am trimis gândurile să stea acolo..aşa. Învăluite de mister, craterele eu-lui meu au prins viaţa prin lavă şi fierbinţeală, topind lăcaşurile laice din lait motivul meu. Care a fost motivul meu? Cum? Sunt fără motivaţie?Glumeşti! Şi vezi că nu mă cert cu tine .

Mă doare dorul...

http://www.youtube.com/watch?v=pXq19aI1DwE  - Country Strong

Arde noaptea în mine
adunând valuri de fierbinţeli
şi de fiori reci,
inspirând răsuflarea şi vorbele tale
care-mi doresc gura
să mi-o înghită zâmbind
acoperindu-mi sânii
cu dezmierdarea flămândă
amplificată direct cu buzele prin care,
ne scriem tandreţea aspiraţiilor
intense şi dezinteresate,
profund transfiguratoare
ale simţurilor sediţioase
urcând spre incomparabila
fuziune complementară
sorbindu-te în mine
până în adâncul sufletului
unde, sărutul tău şi sărutul meu
s-au întâlnit
unind două raţiuni înveninate
de ogodurile lipsite
de intervalul incontestabil.



Sărutul tău inefabil,
erezie premeditată înfiptă adânc
în carnea clănţănind
de nerăbdarea şoaptelor tale
dezvăluie imaginaţia flamboiantă
în căldura toamnei la zenit unde,
palmele tale desfăcute
caută genunchiul meu,
frământă coapselele mele vibrând
până când, carnea prelungă din tine
mă vinde sclipirilor
şi mă cumpără dezlănţuirilor,
ca semn al egalităţii văzduhului cu noi,
imaginând instantaneu forme şi culori
apropiind sufletele prin poemele dezirabile
care ştiu să-şi cânte dorul,
când timpul firuieşte asinergii
admiţând numaidecât
că s-au pătruns rezonând,
dar şi ce departe şi-au găsit trupuri
când orbii cred că soarele
este o invenţie a celor care văd
iar surzii, că glasul
este o invenţie a celor care aud.



              Timpul s-a scurs cu vraja de ieri, trece prea greu noaptea şi visul te întreţine, nu vreau nimic, păstrez o amintire, mă doare dorul, e jocul meu şi tot mai cred în tine, cu vorbe fierbinţi tu ştii să mă minţi, sunt dimineţi când mă trezesc şi simt parfumul tău....încă, pe pielea mea. Oamenii au creat  vorba că Timpul vindecă tot....eu inventez vorba: Timpul pune sare pe rană...Azi însă , îmi permit să mă pierd în gustul vechi şi nostalgic al clipelor moarte. Mi-am făcut un control sufletesc şi nu am de spus decât că ... Iubesc în şoapte, fără curaj . E mai uman să mă pierd în tăcere decât să continuu ţipetele animalice . Trăiesc ca şi cum e ultima clipă . Îmi lipseşte prezenţa lui , sărutul de rămas bun , îmbrăţişarea caldă şi umorul bărbătesc . Azi mă ridic victorioasă şi mândră pe tocurile care mi-au fost alături în nopţile în care încercam să-mi uit jumătate din viaţă prin plimbări lungi şi discuţii aprinse. Azi mă bucur de iubirea lor , a celor cărora poate că le pasă . Azi nu urăsc şi nu îmi pierd cumpătul în faţa timpului... Viața ei avea aroma cafelei: coaptă sub dogoarea nevoii, arsă de dor.
Frumusețea zilei cauta îmbrățișarea nopții. Îmbrățișarea nopții este cea care cheamă misterul, taina, ceea ce ramâne mereu ascuns privirii omului de rând, ceea ce doar inima poate dezvălui omului.



Ai privit vreodată doar cu inima? Să aduni în inima ta frumusețea apusului și explozia nesfârșită a răsăritului.Azi poate să se nască un răsărit dacă nu știm să visăm, dar tot azi poate să se nască  mii de răsărituri...și să deseneze clipele cu zambet - naște-ți azi infinituri de răsărituri, să stea timpul în loc!
Ridică-te pe vârful picioarelor și desenează tu, cu degetul sufletului tău frumos... cerul..., stelele..., visele..., zâmbetul și învață să surâzi vieții - conturează magia vieții tale!


Am rugat puțin muntele să îngenuncheze...să poți sa îl urci și zâmbind mi-a dat o rază de soare pe care să ți-o dăruiesc...nu e mult..., dar va lumina mereu ...și se va transforma în zambet pe chipul tău..
Trăind mai mereu în această frumusețe și în aceasta plenară spontaneitate a clipei viața devine un dans al conștiinței, o atingere caldă a aripei spiritului divin care acoperă cu frumusețea lui această manifestare.

Zilele Tineretului-Sibiu 9 Mai 2013

    Ieri, în 9 Mai, a ( au) avut loc Zilele Tineretului, aici la Sibiu.
 M-am oferit ca fotograf voluntar, am fost surprinsă plăcut de trupele care şi-au prezentat melodiile cât şi despre momentele magice ale baietiilor  de la Artgotica, ce să mai tot îndrug atât, aici rămâne doar de Văzut!!!!!

http://www.youtube.com/watch?v=t6VXdqb05SA&feature=share

De ce este atât de greu să ne scoatem o idee din cap? Efectele de ricoşeu.

Conflictele în cuplu sunt nenumărate, adesea, la ieşirea dintr-o criză partenerii iau decizia să uite trecutul şi să o ia de la capăt pe noi baze. Fiecare promite atunci să îi acorde mai multă atenţie celuilalt, să-l sprijine mai mult, dar şi să înceteze să îl mai judece pentru orice. Securea războiului este îngropată, dar situaţia asta nu durează decât câteva zile şi criza reapare cu alai de reproşuri ce par să fie şi mai importante decât precedentele dispute. Înainte însă de a concluziona că problema este insolubilă, putem încerca să înţelegem de ce e atât de greu să lăsăm în urmă prejudecăţile şi judecăţile anterioare pe care le-am emis la adresa partenerului.

Din păcate procesele noastre mentale nu ne ajută întotdeauna în acest gen de situaţie. Este dificil să demarcăm de influenţele care se exercită asupra judecăţii noastre, atunci când am vrea să le evităm, pentru că ele scapă frecvent conştientizării. Nu spunea însuşi marele Freud că inconştientul nu cunoaşte negarea? În fapt este foarte greu să izolăm gânduri, fără ca acestea să continue să acţioneze fără ştirea noastră ,,Radierea mentală,, nu există!
Mai mult tentativa de a izola anumite gânduri pare să creeze un efect de ricoşeu în mintea noastră. Acesta este motivul pentru care persoanele cu cât încearcă  mai mult să izoleze aceste gânduri, cu atât ele revin în minte în mod automat.

Mecanismul este următorul: se formează un cerc vicios în care decizia de a nu te mai gândi la o idee constă tocmai în a te gândi la ea fără încetare, încărcând să o izolezi şi verificând iar şi iar că, într-adevăr nu te mai gândeşti la ea. O astfel de decizie creşte deci frecvenţa de acces la respectiva idee. Cu toţii suntem tentaţi să ne scoatem unele idei din cap dar trebuie să avem grijă la efectul de ricoşeu.



 Să încercăm să nu creăm "stereotipuri personale" "Tu eşti aşa!" este important să abordăm situaţia cu seninătate, fără să încercăm să ştergem o imagine din memorie.

Mi-a plăcut informarea despre succubus a dl. Margineanu, de asta am sa postez aici articolul său:

Din latinescul succubare - sub - dedesubt, cubare - a minți. Adică un soi de undercover. Multă vreme s-a crezut că succubus, adică un soi de demon feminin provenind din spița lui Lilith, operează în vis, seducând bărbați, colectându-le sperma pe care o duceau apoi la incubus, varianta masculină, care o foloseau pentru a lăsa femei însărcinate - ei nefiind capabili să o producă - sperma fiind astfel alterată sublimat, iar copiii născuți în acest mod erau speciali, fie în bine sau în rău, la alegerea lor. Studii recente în demonologie la Institutul Vatican arată că succubus operează atât în plan eteric - adică în vis, cât și în cel fizic - despre care voi vorbi azi - și că demonii nu au nici o legătură - nici cu succubus, nici cu incubus. E vorba de o formă de viață energetică căreia i s-a refuzat dreptul la încarnare, și care intră în simbioză cu corpul vital al cuiva, însă doar în urma unui accept al acestuia, care de multe ori se petrece în gând, deoarece nu degeaba suntem învățați că păcatele gândului sunt mult mai grave decât cele ale vorbei. Chiar nu-mi dau seama cum ar trebui să arate acest accept, însă sunt convins că aceia care l-au dat habar n-aveau în ce se bagă. Gazda nu va fi niciodată pe deplin conștientă de existența simbiotului, iar de la apariția acestuia personalitatea gazdei se va modifica destul de rapid în funcție de tipul simbiotului. Aceste ființe energetice se hrănesc cu energie sublimată, secătuind de puteri și apoi așteptând reîncărcarea corpului gazdă, sugându-i energetic pe cei cu care intră în contact. Cu cât energia suptă este mai subtilă, adică de o calitate superioară, cu atât simbiotul devine mai puternic. Sunt două tipuri de succubus: cu polarizare pozitivă sau negativă, exact în formă bipolară, ca tot ce există pe această lume. Cea polarizată pozitiv este diurnă, energetică, extatică, seducătoare prin a fi plină de viață, debordând de energie și umor, cu poftă de chef și dans, comportament ușor haotic, care-și vrăjește victima implacabil prin a-i aduce aminte de cât de frumoasă este viața și cât de mult respectivul a trăit parcă degeaba. Poate fi o femeie doar extrem de senzuală, sau poate fi un vârf intelectual/cultural, poate fi o femeie care excelează în domeniul de interes al potențialei victime. Nada: promisiunea aventurii. Preferă să sugă o dată și mult, dispărând apoi în cețurile de unde a venit, neavând răbdarea de a-și aștepta victima să se refacă energetic pentru a-l mai suge odată. Dacă vreți, e ca o lovitură zdravănă cu bâta în moalele capului. Când energia astfel obținută e pe terminate, pornește după o nouă victimă. Nu fiecare om generează energie de aceeași calitate, ba dimpotrivă. Majoritatea au un câmp energetic extrem de slab, neîntărit de dezvoltarea intelectuală sau de rafinarea dorințelor în plan emoțional. E ca și cum te-ai hrăni cu popcorn. Crănțăne, e sărat, dar după ce se termină filmul nu-ți mai trebuie. Astfel, targetul unei succubus este limitat. Cu cât țintește mai sus, cu atât riscă mai mult, pentru că dacă o potențială victimă se dovedește a fi mai puternică, succubus se trezește transformată din agresor în sclav, fără ca victima puternică să aibe habar de asta. Însă dacă are, fiindcă unii pot avea, un succubus înlănțuit e un experiment interesant. Foarte interesant. Al doilea tip de succubus, anume cel polarizat negativ, este - evident - opusul primului. Femei de o frumusețe stranie, femei mereu suferinde, melancolice, deprimate, cu ochii mereu umezi, de o tristețe dezarmantă, care așteaptă un salvator. Ele n-au fost mereu așa, și dacă le întrebi nu știu exact de ce și când a avut loc schimbarea de personalitate. Femei nocturne, fragile, poetice, parcă lipsite de vlagă, cu pielea translucidă, mereu expuse problemelor de sănătate, mereu tăcute. Când salvatorul apare, sug doar vârfurile energetice, încet și cu metodă, astfel victima nu obosește niciodată vizibil. Se hrănesc cu orice tip de energie superioară, folosind timpul pentru a o pândi. Energia lor preferată vine din gama de emoții a suferinței, a dorului. Pentru că succub-ul polarizat negativ reușește să înlănțuie victima chiar și de departe, tipul de stare emoțională pe care se bazează este lingoarea, stare sufletească maladivă și grea care denumea cândva febra tifoidă. Nada: Iubește-mă. Sunt personalități extrem de complexe, astfel greu de prins pe picior greșit și de înlănțuit. Când victima evadează - ceva aproape imposibil - simbiotul obține atâta energie cât poate de departe, prin lingoare; însă lipsit de hrană de calitate, își devorează energetic gazda, puțin câte puțin, lăsând-o expusă necazurilor de tot felul. Și dacă nu apare o sursă nouă de energie, gazda e în pericol. Acest tip de succub, care își bazează existența pe desfășurare în timp, folosește în mod natural o vrajă de camuflare, aplicată atât gazdei cât și victimei. E o vrajă primară, nerafinată, astfel extrem de eficientă plin simplitatea ei. Cum nu doar succubii o folosesc, ci multă lume pestriță, e bine de știut că trei zile de post negru, adică apă peste zi și ceva pâine la lăsarea întunericului, pot revela lucruri. Chiar dacă nu într-o formă inteligibilă rațional, cu siguranță o eliberare de ceva, ceva neclar. Poate gazda să scape de simbiot? Nu, pentru că acesta a primit permisiune pentru a se lega. Poate gazda să-și facă viața mai suportabilă? Da, încercând să comunice cu simbiotul. Simbioții ăștia nu sunt personaje negative; sunt forme de viață diferite de noi, atâta tot. Dacă lăsăm la o parte latura lor "vampirică", descoperim un spirit extrem de inteligent, care poate remodela gazda în întregime într-o cheie a lumilor superioare, accesibile simbiotului însă nu și gazdei. Din păcate însă gazda își pierde pentru totdeauna dreptul și abilitatea de a evolua pe căile umane naturale.

Succubus și Incubus, două fețe ale aceleiași monezi, sunt doar unii dintre vizitatorii viselor și realităților noastre. Ele iau ceva de la noi și nu ne lasă nimic în schimb, ei dau ceva valoros, însă extrem de instabil. Există multe și variate feluri de simbioți, dintre care majoritatea ne sunt mai degrabă favorabili, aducându-ne un plus de valoare înspre devenirea noastră. Unul dintre ei se hrănește cu creativitatea noastră, însă stimulând-o permanent. Nu-l vom simți vreodată. Sunt unii simbioți mici, cât o monedă, a căror prezență de fapt ne onorează, sunt alți simbioți care veghează la sănătatea noastră fizică, hrănindu-se cu celulele ce ar putea deveni periculoase, sunt simbioți a căror putere este aceea de a mângâia sufletește, de a alina, care se hrănesc din revenirea noastră la viață, energie puternică și profundă. Altfel spus, suntem ajutați în feluri la care nu ne-am fi gândit vreodată: subliminal, sublimat, subtil.


aici blogul :  http://popatatublog.blogspot.ro

Semnificaţii şi tradiţii legate de sărbătoarea Paştelui

Fiecare zonă a ţării noastre are tradiţii populare specifice, a căror varietate reflectă multiplele posibilităţi şi forme de laudă adusă lui Dumnezeu. Unele dintre acestea au fost preluate din Vechiul Testament şi îmbogăţite cu noi sensuri în creştinism; altele, deşi păgâne la origine, s-au încreştinat odată cu cei care s-au convertit.

 

 

Lumânarea

În noaptea de Înviere, credincioşii care merg la biserică au grijă să vină cu lumânări pentru „a lua lumină”. Din candela aflată pe Sfânta Masă, preotul aprinde o lumânare, apoi, ieşind la credincioşi, le adresează chemarea: „Veniţi de luaţi lumina!” Astfel, în noaptea Învierii, toate lumânările aprinse din biserică, pe care creştinii le ţin în mâini pe toată durata slujbei, sunt, de fapt, o singură lumină, Lumina lui Hristos care luminează tuturor. Aceasta este dusă de fiecare la casa sa. Mulţi creştini păstrează restul de lumânare rămasă nearsă din noaptea Învierii şi o aprind în cursul anului în timp de furtună sau în cazul în care au un mare necaz în casă. Se poate folosi şi la primirea Sfintei Împărtăşanii.

Lumânarea este nelipsită la slujbele bisericeşti. Potrivit rânduielilor liturgice, nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie dacă nu sunt lumânări aprinse. Aceasta înseamnă că lumânarea nu este un simplu obiect de decor, ci îndeplineşte un rol important în viaţa creştină. Înainte de toate, lumânarea aprinsă iradiază lumină, luminează, ceea ce trimite cu gândul la Dumnezeu Însuşi, despre care Sfânta Scriptură ne spune că este Lumina (1 Ioan 1,5).
De asemenea, lumânarea care arde este „vie”. Flacăra este într-o continuă mişcare, iar ceara se consumă încet,

încet. Este simbolul jertfei, care presupune ardere pentru Dumnezeu şi pentru semeni, dăruire de sine. Lumânarea ne aminteşte, astfel, că viaţa noastră trebuie să fie o jertfă, că a înainta pe calea mântuirii înseamnă, de fapt, asumarea jertfei.

În acelaşi timp, semn al jertfei curate pe care omul o aduce lui Dumnezeu, lumânarea însăşi trebuie să fie curată. Se cuvine ca lui Dumnezeu să-I oferim nu atât ceea ce este mai scump, cât ceea ce este mai valoros, de cea mai bună calitate, ca răspuns faţă de bunătăţile pe care El le revarsă permanent asupra noastră. De aceea, ar fi bine ca omul să nu folosească orice fel de lumânare, ci numai pe cea din ceară de albine. Aceasta nu întâmplător, deoarece albina rămâne pururea fecioară, iar ceara produsă de ea reprezintă materia cea mai pură. Este un lucru intuit şi de credincioşi care se străduiesc ca, cel puţin de Paşti, să aibă lumânări din ceară curată.

Mielul pascal

Tradiţia moştenită din moşi strămăşi în ţara noastră este ca masa din zilele Paştilor să conţină preparate din carne de miel, încât aproape nu poate fi gândită această sărbătoare separată de mielul sacrificat cu acest prilej.
Dacă, astăzi, sacrificarea mielului de către creştini nu mai este un act de cult, în timpul Vechiului Testament aceasta reprezenta actul central al Paştelui iudaic. Înaintea trecerii prin Marea Roşie, deci a eliberării din robia egipteană a poporului evreu, Dumnezeu a instituit, prin Moise, sărbătoarea Paştilor. În ziua de 14 nissan (aprilie), fiecare familie iudaică a sacrificat un miel pe care l-a mâncat fript pe foc, cu azimă (pâine nedospită) şi ierburi amare. Cu sângele mielului au fost unse uşile caselor, astfel încât, atunci când moartea a lovit pe cei întâi născuţi ai egiptenilor, copiii evreilor au scăpat cu viaţă. Astfel, pentru poporul evreu, Paştile şi tăierea mielului pascal însemnau amintirea salvării minunate din robia egipteană şi începutul unei vieţi în libertate. Mielul trebuia să fie de un an şi integru, să nu aibă nici o meteahnă.

De ce a fost ales acest animal şi nu altul? Pentru că mielul, prin chipul lui, exprimă blândeţea şi nevinovăţia. În Noul Testament, Hristos foloseşte deseori, în parabolele Sale, mielul sau oaia pentru a-i desemna pe cei drepţi – în opoziţie cu caprele, chipul celor răi.
Imaginea mielului este folosită, apoi, de către profeţii Vechiului Testament pentru a-L descrie pe Mesia, pe Mântuitorul Hristos. De exemplu, Isaia, vorbind despre Patima Lui spune: „ca un miel spre junghiere s-a adus…” (Is. 53, 7).

Hristos este „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Prin Jertfa Sa cea de bunăvoie, a scos pe om din robia păcatului şi a morţii, deschizând din nou calea spre unirea cu Dumnezeu. Având în Iisus Hristos adevărata jertfă, creştinii nu mai sunt nevoiţi să jertfească miei sau alte animale. Tot ceea ce au de făcut este să se străduiască să devină părtaşi Jertfei lui Hristos, păstrată şi descoperită în dumnezeiasca Liturghie.

 

 

Ouăle roşii

Ouăle roşii nu lipsesc de Paşti de pe masa creştinilor, dar nici din biserică, unde sunt aduse pentru a fi binecuvântate la sfârşitul slujbei de Înviere. În perioada pascală, creştinii ciocnesc ouă roşii, rostind unii către alţii: „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”

Originea colorării ouălor se pierde în negura epocii precreştine, din timpul când anul nou se serba la echinocţiul de primăvară. Ele erau date în dar, ca simbol al echilibrului, creaţiei şi fertilităţii. Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creştinilor, fiind păstrat până în zilele noastre.
Oul roşu simbolizează Învierea Domnului. După cum puiul de găină sparge coaja oului şi iese la viaţă, aşa şi Hristos, sfărâmând porţile iadului, a ieşit din mormânt devenind începătură a învierii oamenilor, garanţia învierii tuturor.

Tradiţia a păstrat mai multe legende care leagă ouăle roşii de Patimile şi Învierea Domnului. Una dintre ele spune că pietrele cu care l-au bătut evreii pe Hristos, lovindu-se de El, s-au transformat în ouă roşii. Potrivit unei alte legende, după ce a fost răstignit Mântuitorul, cărturarii şi fariseii au făcut un ospăţ de bucurie. În timp ce mâncau, unul dintre ei a spus în batjocură: „când va învia cocoşul acesta pe care îl mâncăm, iar ouăle acestea fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus”. Nu a terminat însă bine de rostit aceste cuvinte că ouăle au devenit roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi.

Pasca

Pasca este un cozonac special care se coace de către gospodinele creştine numai o dată pe an, de Sfintele Paşti. Ea are formă rotundă, amintind de coroana lui Hristos, sau dreptunghiulară, asemănătoare mormântului în care a fost aşezat. La mijloc are imprimată o cruce, iar pe margini este împodobită cu aluat împletit.

O legendă din Bucovina spune că pasca se face de pe vremea când umbla Iisus cu ucenicii Săi prin lume. Poposind la un gospodar, la plecare, acesta le-a pus de mâncare în traiste. Oprindu-se într-o pădure, apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paştile, iar El le-a răspuns că Paştile va fi atunci când vor găsi pâine de grâu în traiste. Cum gospodarul la pusese tocmai pâine de grâu, atunci a fost Paştile.

Iepuraşul aducător de ouă

Iepuraşul de Paşti este o inovaţie recentă care tinde să câştige tot mai mult teren chiar şi în spaţiul creştin. Simbolul este unul păgân, legat de Eastre, zeiţa fertilităţii la anglo-saxoni. Întrucât sărbătoarea păgână dedicată zeiţei Eastre avea loc primăvara, după încreştinare, lumea anglo-saxonă a transferat numele acesteia Paştelui creştin, devenind Easter. Simbolul iepuraşului aducător de ouă a fost dus de emigranţii germani America. De aici s-a răspândit apoi în majoritatea ţărilor creştine.

Astăzi, iepuraşul de Paşti are, mai ales, o trăsătură comercială: este cel în numele căruia se oferă cadouri. Un fel de Moş Crăciun al primăverii. Euforia cadourilor „datorate” iepuraşului de Paşti, lasă pe un plan secundar temelia pe care se zideşte însăşi credinţa creştină: Învierea Domnului. Oamenii ajung să se preocupe de o mulţime de lucruri drăguţe la prima vedere, dar care nu îi şi vindecă de problema esenţială – moartea – pe care, numai uniţi cu Hristos cel Înviat, o pot depăşi.

Biserica şi Statul serbau împreună Învierea lui Hristos

Potrivit documentelor istorice şi pravilelor vremii – ca de ex. Matei Basarab cu Pravila de la Govora, din 1640 sau Vasile Lupu cu Pravila sa apărută la Iaşi, în 1646 – în secolele XVII – XVIII familiile domnitoare erau cele ce dădeau exemplul cel mai însemnat pentru păzirea Postului Paştelui. La Curtea Domnească, în post, ospeţele (mesele festive) erau înlăturate, iar bucătăria domnească trecea pe mâncăruri de abstinenţă pe toată durata Postului. În acelaşi timp, domnitorul şi Agia (Poliţia) dădeau porunci straşnice cu privire la vânzarea de carne la măcelarii pe durata postului. În momentul în care se putea vinde carne către popor – după terminarea postului – rigorile impuse erau la fel de mari. Măcelarul ce-ar fi îndrăznit să vândă carnea mai scump se putea aştepta la diferite pedepse, în mod gradat.

În acelaşi timp, atât domnia, cât şi organele orăşeneşti se îngrijeau de pregătirea alaiurilor care aveau loc de Înviere, dar şi în zilele următoare. Cu două săptămâni înainte de terminarea Postului Paştelui, slujbaşii domniei alcătuiau ordinea în care urma să se meargă, fie la Mitropolie, fie la o altă biserică de frunte a oraşului, la Slujba de Înviere. Alaiul urma să fie deschis de domn şi familia sa, apoi urmau boierii de diferite ranguri, negustorii, breslaşii şi poporul de rând a oraşului.

În cartiere, poporul, sub directa supraveghere a preoţilor de parohii şi îndrumaţi de slujbaşii Agiei (Poliţia), făcea curăţenie în curţi şi uliţe, văruia casele şi gardurile, dregea podurile şi săvârşea alte activităţi menite a da o faţă nouă mahalalelor. Mersul la biserică era o regulă generală, de la mic la mare, toate acestea desfăşurându-se fără constrângere, ci din dorinţa întâmpinării Învierii Domnului aşa cum se cuvine pentru orice român creştin. Pentru tot românul venirea Sărbătorii Învierii Domnului era cu adevărat un moment de evlavie şi prăznuire.

Păstrând tradiţia şi învăţătura creştină, Biserica Ortodoxă Română se roagă şi astăzi, la fiecare Sfântă Liturghie, pentru “cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste (armata ţării)” şi asigură asistenţă religioasă prin preoţii din instituţii (spitale, armată, poliţie, penitenciare). În acest fel, toţi credincioşii, fie bolnavi, în suferinţă sau în temniţă, se pot bucura de sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.