Mă doare dorul...

http://www.youtube.com/watch?v=pXq19aI1DwE  - Country Strong

Arde noaptea în mine
adunând valuri de fierbinţeli
şi de fiori reci,
inspirând răsuflarea şi vorbele tale
care-mi doresc gura
să mi-o înghită zâmbind
acoperindu-mi sânii
cu dezmierdarea flămândă
amplificată direct cu buzele prin care,
ne scriem tandreţea aspiraţiilor
intense şi dezinteresate,
profund transfiguratoare
ale simţurilor sediţioase
urcând spre incomparabila
fuziune complementară
sorbindu-te în mine
până în adâncul sufletului
unde, sărutul tău şi sărutul meu
s-au întâlnit
unind două raţiuni înveninate
de ogodurile lipsite
de intervalul incontestabil.



Sărutul tău inefabil,
erezie premeditată înfiptă adânc
în carnea clănţănind
de nerăbdarea şoaptelor tale
dezvăluie imaginaţia flamboiantă
în căldura toamnei la zenit unde,
palmele tale desfăcute
caută genunchiul meu,
frământă coapselele mele vibrând
până când, carnea prelungă din tine
mă vinde sclipirilor
şi mă cumpără dezlănţuirilor,
ca semn al egalităţii văzduhului cu noi,
imaginând instantaneu forme şi culori
apropiind sufletele prin poemele dezirabile
care ştiu să-şi cânte dorul,
când timpul firuieşte asinergii
admiţând numaidecât
că s-au pătruns rezonând,
dar şi ce departe şi-au găsit trupuri
când orbii cred că soarele
este o invenţie a celor care văd
iar surzii, că glasul
este o invenţie a celor care aud.



              Timpul s-a scurs cu vraja de ieri, trece prea greu noaptea şi visul te întreţine, nu vreau nimic, păstrez o amintire, mă doare dorul, e jocul meu şi tot mai cred în tine, cu vorbe fierbinţi tu ştii să mă minţi, sunt dimineţi când mă trezesc şi simt parfumul tău....încă, pe pielea mea. Oamenii au creat  vorba că Timpul vindecă tot....eu inventez vorba: Timpul pune sare pe rană...Azi însă , îmi permit să mă pierd în gustul vechi şi nostalgic al clipelor moarte. Mi-am făcut un control sufletesc şi nu am de spus decât că ... Iubesc în şoapte, fără curaj . E mai uman să mă pierd în tăcere decât să continuu ţipetele animalice . Trăiesc ca şi cum e ultima clipă . Îmi lipseşte prezenţa lui , sărutul de rămas bun , îmbrăţişarea caldă şi umorul bărbătesc . Azi mă ridic victorioasă şi mândră pe tocurile care mi-au fost alături în nopţile în care încercam să-mi uit jumătate din viaţă prin plimbări lungi şi discuţii aprinse. Azi mă bucur de iubirea lor , a celor cărora poate că le pasă . Azi nu urăsc şi nu îmi pierd cumpătul în faţa timpului... Viața ei avea aroma cafelei: coaptă sub dogoarea nevoii, arsă de dor.
Frumusețea zilei cauta îmbrățișarea nopții. Îmbrățișarea nopții este cea care cheamă misterul, taina, ceea ce ramâne mereu ascuns privirii omului de rând, ceea ce doar inima poate dezvălui omului.



Ai privit vreodată doar cu inima? Să aduni în inima ta frumusețea apusului și explozia nesfârșită a răsăritului.Azi poate să se nască un răsărit dacă nu știm să visăm, dar tot azi poate să se nască  mii de răsărituri...și să deseneze clipele cu zambet - naște-ți azi infinituri de răsărituri, să stea timpul în loc!
Ridică-te pe vârful picioarelor și desenează tu, cu degetul sufletului tău frumos... cerul..., stelele..., visele..., zâmbetul și învață să surâzi vieții - conturează magia vieții tale!


Am rugat puțin muntele să îngenuncheze...să poți sa îl urci și zâmbind mi-a dat o rază de soare pe care să ți-o dăruiesc...nu e mult..., dar va lumina mereu ...și se va transforma în zambet pe chipul tău..
Trăind mai mereu în această frumusețe și în aceasta plenară spontaneitate a clipei viața devine un dans al conștiinței, o atingere caldă a aripei spiritului divin care acoperă cu frumusețea lui această manifestare.