Într-o seara specială de noiembrie, ploaia dă veste că ultimele picături ale ei vor să facă ,, the end-ul,, toamnei care oricum s-a cam obrăznicit şi a pus stăpânire pe biata iarnă! Vai de mine nu îi mai zic biată, că nu am de ce, mai degrabă greoaie....Am ieşit în curte, nu m-am săturat de ploaie, atunci am înaintat câţiva paşi până la poarta ce delimitează domeniul public de cel privat. Ies, nimeni pe stradă! Uraa profit de ploaie! Cu o mişcare înceată îmi ridic privirea în sus şi privesc.....picuri mari de ploaie îmi atingeau faţa delicat că într-un dans al dragostei, senzual, totodată perspicace...delicat gust o picătură ce tocmai îmi picase pe buze, avea aşa un gust de tandreţe, a celui mai fin caşmir din lume, simţul îmi sugera în mintea mea sălbatică, picătura, că am atins cea mai suavă apă pe care am gustat-o vreodată! Închid ochii şi trag aer în piept..îmi plăcea faptul că nu voiam nimic altceva decât să stau în ploaie, surloaie de apă îşi făcură loc pe gâtul meu ce îmi străbăteau pieptul ca nişte râuri proaspete abia ieşite din pântecul muntelui.
Ce mai conta cămaşa mea de noapte, era leoarcă, îmbibată cu cea mai fină apă, ma surprins ,,feelingul,, ce ţi-l dă satinul şi broderia de mătase când sunt ude şi reci în acelaşi timp! ştiu sunt nebună! sau poate nu, poate am experimentat un fel de îmbrăţişare rece cu natura, un moment unic ce îl voi păstra adânc în inima mea! NU, nu am răcit, sunt chiar bine! Eram sătulă de îmbrăţişările calde şi această îmbrăţişare rece mă făcu să tresar, să revin la viaţă...ca un înveliş ma acoperit ploaia draga de ea! Am adorat faptul că în ciuda fiorilor reci simţeam o plăcere, era un extaz al senzualităţii pe care nu îl întâlneşti mereu....şi mai ştiu ceva: Acum poate să vină Iarna!
dar acum....inca imi place vara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu